Un inger pierdut!!!

Cu totii ne ferim de anumite clipe care ne fac intr-un fel sau altul inima sa planga si ciudat este faptul ca la acea durere nu exista antidot si uneori nici timpul nu mai are efect asupra acelei dureri.
Indiferent cum pierdem o persoana...doar atunci cand o pierdem ne dam seama cat de importanta era in viata noastra,doar atunci realizezi faptul ca acel om care de fapt nu mai este prezent in viata ta are o amprenta atat de adanca in viata ta, incat nu ai cum sa stergi sau sa dai la o parte tot ceea ce a construit in viata ta.
Si se pare ca nimeni nu este ferit de asa ceva...
Este primul Craciun petrecut fara tine,in mine inima imi plange si stiu ca alaturi de inima mea mai plang inca multe alte inimi care nu au cum sa te uite...Ai fost si nu mai esti este atat de usor sa citesti acele cuvinte...dar este atat de greu de inteles, de ce...?
Timpul nu mai este foarte important atunci cand toate sunt pe placul nostru dar atunci cand se dau lucrurile peste cap,este 'dureros' timpul pentru ca trece atat de greu te chinuie si parca nu te mai lasa sa iesi din acea stare.
Este atat de ciudat fapul ca o clipa frumoasa petrecuta in viata ta nu isi pune atat de mult amprenta ca si o clipa neplacuta,ea stationeaza mai mult decat ar trebui uneori.
Uneori cand paseam in locuri unde ne-ai fost alaturi,firesc,asteptam sa te gasesc printre noi,sa stiu ca esti langa noi si am asteptat si am asteptat si nu veneai si mai dureros este faptul ca aceasta senzatie s-a intamplat de multe ori si durerea este mai mare pentru ca simti nevoia sa vezi prezenta acelui om, simti ca trebuie sa fie acolo unde odata ii era locul.
Si nu am avut cand sa iti spun faptul ca indiferent cat de greu va fi si indiferent prin cate va trebui sa trecem,noi,...vom duce mai departe ceea ce ai lasat tu,si nu ai cum sa gasesti obligatii in ceea ce va urma pentru ca in acest caz nu exista obligatii,exista suflet,iubire si respect pentru ceea ce ai lasat aici,in acest loc in care uneori este prea multa rautate si prea multe lacrimi.
Este o durere care nu o pot descrie si un dor care nu il pot stapani.
Ma uit la poze in care eram impreuna cu totii si ce imi ramane de facut este sa imi sterg lacrima de pe obraz si sa inchid ochii pentru a fugi de durere si ma retrag in ceea ce fac acum...
Ei imi aduc zambetul pe buze atunci cand mama imi spune ca sunt ca si tine,si ceea ce ma face sa fiu fericita si implinita cu adevarat este ca am si eu acum doi fratiori care mi-am dorit atat de mult...si acum ii am cu adevarat si cu totii ii iubim si de abea astept sa ma intorc acasa sa ii vad, sa ii strang in brate, sa fiu cu ei!
Si din nou am intampinat ceva nou in viata mea,din nou a mai trecut inca o zi care a lasat ceva in urma ei si va deveni in timp o amintire...
Si ma uit la cer,acolo unde esti,imi cer vointa pentru a merge mai departe si iti zambesc pentru ca stiu ca de acolo de unde esti ne iubesti si ne susti cum sti tu cel mai bine!!!
TE IUBIM SI NU TE VOM UITA NICIOADATA!!!
DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE!!!

Little miracle!!!

Fiind o persoana caruia ii place sa calatoreasca, am poposit prin mai multe 'casute' si intr-una din ele printre altele era prezenta o micuta biblioteca,care era la dispozitia mea...ham numai bine,dupa ce m-am balacit in spuma si balonase, m-am asezat in pat si am ales sa citesc una dintre cartile expuse,nu am ales o carte anume am ales la intamplare...si am dat de o carte care m-a impresionat si era vorba despre: doua persoane care traiau intr-o lume de piticoti; ei si cei doi piticoti se aflau intr-un sat,foarte frumos descris, iar actiunea s-a petrecut inainte de ajun si cei doi piticoti in acea saptamana au intampinat foarte multe greutati si una dintre cele mai dureroase a fost faptul ca au pierdut ambii parinti...ei fiind la varste fragede nu aveau habar cum si ce este de facut pentru a pasi in aceasta viata, iar una dintre ideile lor a fost sa merga din casa in casa pentru a cere putin ajutor,sfat, o mana calda care sa le stearga lacrima de pe obraz.
Satul fiind populat cu pitici de la cele mai mari ranguri pana la cele mai mici si au inceput sa cutreiere satul,la fiecare casuta au batut...si s-a ajuns la un palat,gazda fiind inzestrata...au ascultat necazul piticilor...si au spus ca ei nu au cum sa ii ajute, spunandu-le ca timpul le rezolva pe toate...
Multe usi au fost inchise, dar piticotii nu au renuntat fiind crescuti cu acel instinct al luptatorului,au continuat sa hoinareasca si fiind obositi,ninsoarea le acoperea piciorusele,de abea ca se mai vedeau prin namenti, au ajuns la o casuta micuta in capatul satului si se observa o lampa care lumina intreaga casuta si doi batranei care nu demult au terminat de curatat curtea si se pregateau sa intre in casa,batranica vazandu-i la poarta i-a poftit inauntru :)
Laptele cald si mamaliga te intampinau cu un miros placut inainte de a intra in casa,mana zbarcita a batranicii a atins obrazul rece a copilasilor cu atata blandete,iar vocea si privirea batraneilor au fost de ajuns pentru cei doi rataciti,au fost zile la rand petrecute impreuna iar copilasii au decis sa plece pentru ca au primit putina forta de a merge mai departe,mosnegii auzind vestea lor s-au intristat si le-au spus ca poate sa li se alature lor pentru tot restul vietii pentru ca este cea mai mare bucurie cand vezi casa plina de doua suflete nevionovate care aduc o raza de soare atunci cand cerul este innorat.
Si inainte de a le spune batraneilor decizia,fetita inainte cu o seara s-a rugat lui Dumnezeu pentru ai oferii un miracol de Craciun si acel miracol a fost pentru tot restul vietii!!!
Zis si facut au ramas alaturi de ei o perioada lunga,lunga de timp,acordand respect si ajutor batraneilor!!!
Se zice ca doar in povesti mai gasesti asa ceva...dar tin sa te anunt ca daca crezi cu adevarat ca exista miracole chiar se poate intampla ceea ce uneori crezi ca nu poate deveni realitate!!!
Mai sunt putine zile pana la nasterea Domnului si tin sa va urez Sarbatori fericite,sanatate si cat mai multe impliniri si nu in ultimul rand sa va multumesc pentru ca cititi ceea ce public eu...inseamna foarte mult pentru mine!!!
PS : Sa nu uiti ca o fapta buna facuta cuiva iti este rasplatita inzecit!!! Craciun fericit!!!

This is for my elf!

Orasul il gasesti impodobit,oamenii incep sa se aprovizioneze pentru Sfanta Sarbatoare,infofolita,zgribulita,ma strecor intr-un parc de unde pot vizualiza intregul 'Windy City'.Ma rotesc prin parc,si uitandu-ma la bradul impodobit,neacordand atentie celor din jurul meu,ma trezesc la un moment dat in zapada(nu avea cum sa fie o zi linistita.. nu?:)) ) un copilas zvapaiat m-a dezechilibrat,se uita atent la mine, era speriat si ca sa ii dau de inteles ca nu am patit nimic am inceput sa rad...si l-am pierdut prin multime...imi continui drumul,ma indrept spre casa si aud un strigat care ma face sa ma intorc sa vad despre ce este vorba si copilasul pe care l-am intalnit in parc alerga catre mine,avea o plasuta in mana si...se apropie de mine, imi cere scuze si imi spune ca are ceva pentru mine...deschide plasa si imi intinde manuta in care avea doua turturele lipite una de cealalta :),m-a intreaba daca stiu ce semnifica acele turturele,i-am zambit, l-am imbratisat si i-am multumit,mi-a urat o seara frumoasa,s-a intors si mi-a spus din mers ca cealalta jumatate trebuie sa o daruiesc cuiva drag...
Pff inghetata de frig,intru in casa si 'elful meu' m-a asteptat cu o ceasca mare de ceai si cu o imbratisare mare,mare,mare!!!Si am inceput sa ii povestesc cele intamplate si dintr-o data gandul meu a fugit in alta parte, si anume la faptul ca 'elful meu' mi-a fost alaturi intr-o perioada importanta din viata mea,a fost langa mine zi si noapte si atunci cand am intampinat greutati si atunci cand eram cu zambetul pe buze,impartim acelasi cer de ceva timp si fiind captata de probleme... am si uitat sa II MULTUMESC ca imi este alaturi si sa ii spun cat de mult inseamna pentru mine,asadar i-am daruit jumatatea de turturica :)
'Elful meu' este o fiinta fabuloasa,plina de viata si de iubire,nu are cum sa imi faca rau...zambeste toata ziua,si mi se alatura la orice si ce este cel mai important este ca are incredere in mine.
Am ajuns sa ating alte subiecte mult mai adanci decat acesta...uneori cand sunt prea emotiva nu am cum sa imi exprim sentimentele,nu gasesc cuvinte...sunt prea mari sentimentele pentru a le exprima in cuvinte,si imi ramane sa repet ca : nu stiu ce urmeaza sa se întâmple, eu te voi respecta si voi continua sa sper ca ma vei accepta in viata ta. Am sa fac si greşeli, bineinteles, dar voi fi mereu alaturi de tine.
Chiar daca am pornit singura la un drum atat de lung...speriata de ce va urma si ingrijorata ca nu voi avea pe nimeni alaturi,am primit ceea ce am cerut si acest lucru m-a facut sa merg inainte si sa am incredere in mine.
Asa ca daca ai si tu un 'elf' ca si al meu sa nu uiti sa ii multumesti pentru ca te iubeste pentru ceea ce esti!!!

PS: DRAGOSTEA,ADEVARUL SI BINELE VOR INVINGE MEREU RAUL, SA NU UITI ASTA NICIODATA!!!

Luna Albastra!!!!

Lucrurile speciale si faptele speciale imi spui tu ca le intalnesti rar,de asemenea si oamenii speciali...ham....de ce se numesc asa????Speciali??Pentru ca au ajuns sa atinga niste subiecte pe care multi altii nu au reusit sa o faca?Sau au ajuns sa te inteleaga si sa iti demonstreze ca orice iti propui poate deveni realitate,si nu din fapte marete au demonstrat ca este posibil asa ceva,ci din lucruri simple,intelepte si de folos,la fel si locurile speciale...sunt speciale daca omul le face speciale...daca stie sa le puna in valoare, daca stie sa pretuiasca natura si sa o priveasca asa cum e ea...minunata!!!Si este greu uneori sa intelegi anumite persoane,si pe cat de greu este sa le intelegi este si mai greu sa te implici si sa gusti din ceea ce gusta ei zi de zi.Uneori alegem strada aglomerata pentru a ajunge la destinatie si de multe ori fiind prea aglomerata ne impotmolim sau ne intoarcem din drum si daca mai avem putere si rabdare simplificam totul pentru a ne fi mai usor,si daca nu, renuntam la acel drum...si alegem alta ruta.
Zilnic acei oameni 'speciali',care se mai pot numi si ciudati pentru unii,au de infruntat noi intamplari care trebuie rezolvate si duse pana la sfarsit indiferent daca este greu sau foarte greu,trebuie sa gaseasca raspuns la orice si de asemena si o solutie,indiferent daca mai este cineva implicat sau nu,el este constient ca nu poate sa lase lucrurile neatinse...chiar daca partenerul a abondonat misiunea...
Acele lucruri 'speciale' nu sunt daruite de la cineva...ele se gasesc in fiecare dintre noi si noi decidem dezvoltarea lor sau stacnarea acestora...cu cat te impici mai mult in ceea ce faci cu atat ajungi sa cunosti mai multe,dar in acelasi timp exista posibilitatea de a fi dezamagit pentru ca ajungi sa cunosti si sa traiesti momente care probabil te marcheaza pe viata si nu ai cum sa le scoti din mintea si din sufletul tau.
Un om 'special' te faci tu,zi de zi...prin fapte,vorbe,oameni...Si probabil iti spui ca sunt atat de rari acei oameni...Da,o sa intalnesti tot mai putini pentru ca multi dintre noi renuntam sa participam la clipele in care nu mai gasim nici o solutie,la acele zile in care nu mai ai nici o scapare,le abandonam si trecem peste ele ca si cum nu s-ar fi intampla nimic...dar sa nu uiti ca nu ai cum sa treci de la o etapa la cealalta daca nu o rezolvi pe cea anterioara pentru ca tot timpul vei intampina greutati, probleme...si cu aceste greutati si probleme vei face la fel ca si cu cele din trecut...si vei ajunge nici unde,vei ajunge sa spui ca viata e aiurea si ca nu esti un om fericit...dar tu ai participat la construirea prezentului tau esuat.
E ca si 'luna albastra' apare de putine ori poate fi vazuta de cine este interesat,doar daca participi poti sa argumentezi cu fapte concrete.
Este nevoie de vointa de fier pentru a ajunge unde vrei,pentru ca la fiecare pas vom intampina oameni nehotarati,habarnisti,nepasatori si daca te vei lasa influentat de starea lor vei ajunge ca ei...e de ajuns sa intelegi ceea ce traiesc ei,le acorzi ajutor,si in majoritatea cazurilor vei intalni abandon,si nu trebuie sa fi influnetat de deciziile lor,ai incercat...ei nu au vrut sa incerce,este decizia lor.Asa ajungem sa invatam sa nu alergam dupa caruta care nu ne asteapta,si sa te dedici oamenilor care cer atentia ta,nu cei care dispretuiesc bunatatea ta!!!
Ideea e sa nu iti fie teama de ce va urma,dupa ce intampini asemenea situatii,nu te lasa intimidat de nevointa altor persoane.
Apreciaza persoanele care iti sunt alaturi,pentru ceea ce esti si tine-i langa tine pentu ca este foarte bine sa sti ca ai un umar pe care poti sa plangi si in acelasi timp sa imparti fericirea cu acele persoane,trebuie sa le fii alaturi si la bine si la rau,si doar adevarul te poate face inteles in VIATA,chiar daca doare,chiar daca e greu sa recunosti sa spui adevarul.
Exista un petic albastru in viata mea la care nu ii voi da drumul niciodata,este al meu si il voi mari zi de zi...ai sa vezi!!!

la ora 03:00 AM,asta gasesti in mintea mea!!!

Intamplator am deschis o pagina pe internet care ma instiinta cu asta:'Stiai ca denumirea de “zodiac” provine de la cuvantul de origine greceasca Zodiakos Kyrklos ce poate fi tradus prin “ciclul animalelor”? Grecii au “furat” conceptul de la vechii babilonieni care erau de parere ca Soarele trece prin 12 faze (semne) ale caror reprezentari pot fi schitate in gruparile de stele –constelatii si si-au insusit conceptul undeva in secolul 6 B.C. Grecii au venit insa cu propriile explicatii, destul de solide si plauzibile, despre felul in care anumite reprezentari ale credintelor lor au ajuns sus pe cer, sub forma unor stele si constelatii. Fiecare semn astrologic este asociat asadar unei anumite constelatii, iar perioada de timp asociata unei zodii corespunde intervalului in care Soarele intra in constelatia respectiva.'
Si ne avand somn am citit ceea ce scrie despre zodia mea...rac :) caracteristicile generale...asta ma atras pe mine si cu mintea mea ciudata am ajuns sa vad fiecare persoana din viata mea din acea perspectiva...adica sa asociez persoana cu zodia sa...asa am ajuns sa privesc in trecut, sa analizez fiecare clipa, sa o gust din nou si din nou.Dar, stiu ca suntem diferiti si ca avem fel si fel de principii,dar iubirea...iubirea oare e la fel pentru fiecare dintre noi?Si ce inseamna iubirea?Cum o poti definii?
Atunci cand iubesti in viziunea mea gasesti perfectiune,liniste,afectiune,respect si credinta si nu ma pot abate de la acele tiparuri,indiferent cat de greu se ajunge la acea perfectiune...si stand pe un scaun...retrasa in camera care era plina de 'zodii' si vedeam ceea ce nu vroiam sa vad si sa aud si totusi nu ma puteam mintii, trebuia sa accept realitatea si cu o parere de rau am ajuns sa cunosc si oameni care nu pretuiesc iubirea,care pot sa zambeasca chiar daca stiu ca au facut sa sufere un suflet,si pur si simplu inchid ochii si se trece la pagina urmatoare atat de usor...cu zambetul pe buze,uimita imi ridic ochii spre acele 'zodii' rasuflu...imi indrept privirea spre fereastra,imi caut un petic de cer pentru a ma linisti,aplec privirea din nou in pamant...negasind raspuns la intrebarile care se afla in mintea mea.
Atunci cand un om te inzestreaza cu toata atentia si iubirea lui,cum poti sa arunci la gunoi acele sentimente,se investesc atat de multe sentimente care intr-o fractiune de secunda se elimina...pentru ce?
Fiind cu privirea in trecut cum am specificat mai sus imi intorc privirea in prezentul meu,pentru ca nu am cum sa pasesc in prezent daca eu sunt inca in trecut,suntem diferiti dar fiecare dintre noi avem un suflet si fiecare dintre noi stim cat de dureros este cand acel suflet este ranit...si totusi ca stim aceste chestii o facem,si probabil te intrebi de ce ating atat de mult subiectul 'iubire' il ating pentru ca lumea de asta are nevoie,il ating pentru ca din iubire suntem creati,il ating pentru ca stiu cat de tare doare atunci cand te raneste cineva...
Sa nu iti fie teama de 'zodiile'care te-au facut sa suferi si care te-au dezamagit,invata sa ii intelegi si sa ii ocolesti pentru a nu te rani si a 2 oara,dar in acelasi timp lasa loc de respect si de buna voie,pentru a demonstra ca nu esti la fel ca si celelate 'zodii'si sa sti ca atunci cand usa s-a inchis in fata ta,nu trebuie sa te intorci inapoi,trebuie sa deschizi fereasta si sa intampini fiecare moment din viata ta cum sti tu mai bine,chiar daca esti rac ca si mine sau orice altceva invata sa respecti pe cei care te respecta si invata sa fii adevarat cu tine pentru a nu ajunge sa ii minti pe ceilalti din jur!
Si chiar daca altii rad cand tu plangi,si habar nu au cand tu plangi,nu iti face probleme,la orice exista rezolvare si fiecare va simti lacrima pe obraz la momentul potrivit!!!
PS :'Îmi iubesc trecutul, îmi iubesc şi prezentul. Nu îmi este ruşine de ceea ce am avut şi nu sunt tristă din cauză că nu mai am.'

Doar un vis!

Inima e inghetata,frigul patrunde peste tot, lacrimile nu mai pot sa iasa la iveala,raman in interiorul tau ascunse si nespuse,imi amintesc cand imi spuneai ca totul e un infinit si am descoperit ca nu e asa,mi-ai spus ca ma vei tine in brate toata noaptea si nu ai sa ma scapi nici o secunda din bratele tale...si dupa ce ai adormit nu mai stiai ca sunt langa tine...m-ai pierdut,rasuflarea ta ma cuprindea si eu te priveam nu ma saturam de imaginea pe care o aveam in fata ochiilor,imi era de ajuns sa iti simt doar o bucatica din tine...sa stiu ca esti langa mine si somnul imi era linistit.
Imi spuneai ca nu ai sa ma lasi niciodata si ca vom fi impreuna pana cand moartea ne va despartii...si nu mai suntem impreuna...ma uit in jurul acestor cuvinte spuse si nu le mai gasesc rostul pentru ca nu au fost atinse si desi m-ai iubit enorm...cum imi spunei tu,iubirea a murit si nu inteleg cum o iubire poate sa moara...cum poti sa uiti si sa treci cu vederea peste acea iubire si sa treci la alta cu atata usurinta?Poti sa uiti privirea mea,zambetul,dragostea mea,atingerea...rasuflarea?Cum e reactia ta oare... cand nu ma mai gasesti langa tine in pat,si oare ma mai cauti in casa dupa ce am plecat?eu da...
Imi este frica uneori sa pasesc in viata fara tine,nu imi mai gasesc rostul fara tine,nu mai pot zambi daca nu esti langa mine,si pe tine te vad zambind...te vad cu altcineva,iubesti pe altcineva...si as vrea sa pot sa fac si eu ceea ce faci si tu dar...nu pot,imaginea ta ma trezeste dimineata si tot ea noaptea ma adoarme...dar pe tine te intampina altcineva,iubirea mea nu mai e de folos...e pierduta, e uzata....e prea transparenta.Sa sti ca am incercat sa te inlocuiesc...dar nu mi-a iesit,am incercat sa imi controlez firea cand te intalnesc dar ea devine tot mai timida...am incercat sa imi spun mie ca nu te mai iubesc...dar ma mint,te iubesc enorm si nu stiu de ce...te iubesc si nici macar nu faci parte din viata mea de mult timp...Acum nu te mai pot privi,desi oriunde ma duc si aud numele tau tresar si te caut din priviri,tot ce mi-a ramas e doar iubirea pe care o port cu mine in orice colt al lumii,privesc poza ta...si ochii se aglomereaza cu lacrimi..si eu tot te astept...te astept si nu mai vi...timpul trece si tu nu esti langa mine,din nou ma intampina o sarbatoare fara tine,si tot aud ca timpul le rezolva pe toate...dar se pare ca la mine nu fuctioneaza acest truc...nu exista antidot...'melodia noastra' si astazi o ascult si pentru mine tot 'a noastra a ramas' dar tu ai uitat ceea ce mi-ai promis...m-ai ranit si mi-ai cerut scuze,dar durerea care a ramas in suflet cine o va duce mai departe?...
Pur si simplu s-a uitat,si eu nu inteleg cum...poate nu am eu capacitatea de a intelege ce se intampla in jurul meu...poate nu mai am nimic...Si stiu ca maine ma voi trezi din nou fara tine,si nu ma sperie acest rol...il joc de ceva timp...ma sperie faptul ca nu mai exista cuvant si nu mai exista credinta...Si desi sufletul meu e sfasiat, trebuie sa imi conduc viata cu foarte multa atentie,se pare ca timpul nu se opreste in loc pentru mine...
Am invatat,fara sa vreau,sa traiesc fara tine!!!
E brusc cum se termina totul dar....e doar un vis urat care va trece in cateva momente daca ma voi uita pe geam si voi numara pana la 50:) si e ca si cum nu a fost....

'invingator' sau 'invins'

Sala este plina....agitatie exista pana la limitele imposibilului,oameni care nu au reusit sa mai ocupe loc,se inghesuiau pe la intrarile care erau puse la dispozitie.
Splendid isi fac intrarea concurentii,fiind un amator reuseai sa analizezi fiecare concurent in parte fara emotii,vedeai cum pe fata lor era expusa frica,emotiile si toate astea pentu un moment foarte scurt de glorie.Si sa inceapa spectacolul,gimnastii aveau ocazia sa ofere publicului tot ce e mai bun.Totul decurge normal concurentii se intrec,multimea este agitata aproape fiecare dintre privitori sustineau cate un concurent...ceea ce era bine,pentru ca desi gafau,ei mergeau pana la capat cu exercitiul, nu renuntau.Ne-a atras atentia tuturor un concurent care datorita loviturii a trebuit sa paraseasca concursul...trist nu?
Si ce ciudat e pentru unii cand habar nu au pentru ce se lupta,e asa de ciudat incat poate nici nu ai sa intelegi ca unele persoane se 'antreneaza' luni intregi pentru un moment de glorie de 30 de secunde,si ai ocazia sa il savurezi acel moment cu mandrie sau sa mai astepti probabil anii pentru a avea ocazia de a incerca din nou.
Asa e cu orice moment in viata,noi ne dam titlul de 'invins sau invingator' avem momente de triumf in viata care relativ au fost atinse daca nu din prima, din a doua oara,dar au fost si momente cand am dat gres si am lasat problema nerezolvata zicand : 'e prea greu, nu e de mine, nu ma reprezinta'.Da stiu ca e greu sa recunosti ca esti infrant...ca ai dat gres sau ca nu ti-a iesit din prima ceea ce vroiai,dar nu trebuie sa iti fie rusine pentru ca nu doar tu treci prin asa ceva,nu e o rusine sa fi infrant e o rusine atunci cand lasi problema nerezolvata,mda sa nu trecem asa de usor peste acele momente...(asta imi sopteste ceva din mine :) )si urmarea care o ai dupa acel eveniment esuat nu e atat de placuta,dispare cheful de viata,uneori poate in perna ta unde simti si vezi doar tu versi o lacrima,chiar daca lumea e un zambet in jurul tau, nu poti sa te imbraci nicidecum cu un zambet,nu iti mai gasesti rostul in nimeni si nenumarate stari si treceri de spirit petreci,din cauza simplului fapt ca ai dat gres...Incearca nu iti fie teama ca vei gresi din nou,daca vei gresi vei mai incerca inca o data si cu siguranta vei reusi,nu renunta la ceea ce vrei,nu iti ascunde visul,dorintele printre esecuri,e greu sa le aduci la suprafata uneori,si probabil e si mai greu sa le aduci de unu'l singur,dar atunci cand vei ajunge la final si vei avea ceea ce ti-ai dorit...va fi incredibil de minunat.
Nu iti fie teama sa incerci, nu pastra in tine ceea ce simti si ce vrei sa faci pentru ca se va pierde ocazia de a face acel lucru,nu iti fie teama de responsabilitate,munca,iubire,om sau ce o fi el.
Si am captat o intamplare de la cineva care zicea asa:era un copil, care era pasionat de patinaj artistic(persoana talentata ii placea foate mult ceea ce facea) a fost vizionat de multe persoane,printre care si un campion mondial la patinaj care a ramas profund impresionat de ceea ce vazuse,regasindu-se in acel copil care deabea isi incepea viata,si i-a oferit copilului o pereche de patine performante,si ocazia de a patina impreuna...copilul fiind foarte entuziasmat,isi petrecea ore in sir antrenandu-se, in acel timp a fost contactat daca nu vrea sa participe la anumite evenimente cu marele campion,si trecuse un an...si copilul vroia sa fie mai bun,mai stapan pe sine...desi el stia ca este bun si stapaneste fiecare exercitiu,intr-un final copilul s-a hotarat sa incerce patinele primite...o mare dezamagire pt ca patinele nu mai erau bune...el crescuse,si sa il contacteze pe omul care i-a daruit patinele si sa accepte propunerea lui,omul nu mai putea sa practice acel sport,starea lui de sanatate nu ii mai perimitea sa faca mici un fel de efort fizic,si i s-a zis:eu cand te-am vazut am avut incredere deplina in tine,de asta te-am abordat,de ce nu ai avut incredere in mine,ne descurcam impreuna mult mai bine,intampinam amandoi greutatile si invatam mai repede exercitiile,baiatul nu mai avea cuvinte,vazand situatia si vazand ca nu mai poate sa fie alaturi de acel om,a renuntat sa mai practice din acel moment patinajul,a investit rabdare,afectiune,atentie,antrenamnet atatia ani si a renuntat,pentru ca acele cuvinte l-au demoralizat si a crezut ca i s-a inchis portile.
Intradevar sunt anumite momente in viata care nu trebuie ratate,probabil uneori le ratam pentru ca nu avem curajul de a face,nu ne credem in masura,sau nu avem incredere in noi ca putem sa atingem acel ceva,si daca pierdem acel moment nu mai exista nici o cale de a ajunge la el,crede in tine si va exista sansa de a incerca de cate ori vrei tu!
'Viaţa este un joc dur, ce ne învaţă să fim învingători, dar pentru a fi învingători avem nevoie de experienţă, iar experienţa se câştigă la rândul ei prin puterea de a merge mai departe.'

la revedre octombrie, bun venit noiembrie!

Trick or treat (truc sau tratarea),aud la fiecare colt de strada,copilasii imbracati in fel si fel de costumase si nu lipseste dovlecelul din mana,casele la fel si ele decorate,sincer sa va spun nu credeam ca se pune un pret asa de mare peste aceasta zi.
Incepe sa picure...hamm...incerc sa maresc pasul dar tot mai tare incepe sa ploua,avand castile in urechi muzica potrivita starii de spirit,deci se accepta ideea.Toate aceste trairi m-au dus la anumite chestii pe care eu le-am invatat de la parintii mei,lucruri marunte nesemnificative pentru unii.Nu pot sa uit cum spunea tata sa fac cruce la paine inainte de a o incepe,si multe multe lucruri micute dar esentiale.Rasuflu...si merg inainte...picurii imi atingeau obrazul tot mai des,dar nu ii simteam,eram mai profund bagata in acele mici detalii,pe aleea pe care mergeam apareau familii,grupuri de persoane care ma intimidau care doar prin imaginea lor creeau emotii persoanei mele...pfff senzatia de dor aparea,privirea mea era tot mai pierduta,nu mai vroiam sa ajung la destinatie,vroiam sa ma duc....la infinit,vroiam sa ajung la familia mea sa petrec timpul cu ei,sa fiu doar pentru ei,vroiam sa ma trezesc in camera mea,sa o aud pe mama chemandu-ma la masa,pe tata zicnadu-mi sa nu mai lenevesc atata timp in pat,m-am intristat...si mergeam inainte pe alee,frunzele uscate imi decorau calea....si am gasit prin mintea mea cuvintele:'fa macar o fapta buna o data in zi,indiferent ce faci dar fa,si ziua se va schimba' zis si facut, vazand ce bucurie am creat acelei persoane,mi-am recapatat zambetul pe buze,si chiar daca ceea ce am facut nu a fost un gest nobil..imens dar am facut un om fericit si uite asa am revenit la starea de spirit de la inceput.
Asa am gasit o cale de a alunga tristetea si doru,asa am gasit inca o parte din mine care era ascunsa!
Si nu mai exista frica intensa care ma predomina,exista stabilitate,echilibru nu e in totalitate finisat dar este si asta e bine.
Astept ziua de maine pentru a intampina soarele,si pentru a intampina noi intamplari,noi oameni.
Invat zi de zi sa descopar tot mai multe parti din mine,sa le exploatez si stiu ca citind toate cele spuse de mine probabil ti se vor parea ciudate,dar sunt un om ciudat,dar si eu iubesc,sufar,zambesc...traiesc,impartim acelasi cer...deci e loc destul sub soare,nu iti face griji.
Si poate te intrebi 'de ce am ajuns sa scriu aceste fraze,de ce am acest blog?' Gasesc in mine aceste cuvinte si nu vreau sa se piarda,gasesc in mine aceste amintiri si vreau sa ramana imprimate,sunt la o distanta prea mare ca sa am parte de alinarea corespunzatoare,pur si simplu traiesc ceea ce scriu...
Decii trick or treat??? :)

Intre patru pereti!

Intinsa pe jos,cu capul indreptat spre tavan,ma plimbam si eu prin visele mele,si ce sa vezi unde am ajuns,la mine acasa:) gandul mi-a zburat la camera mea defapt,care era un refugiu uneori pentru mine,un loc in care ma simteam in siguranta si unde ma simteam protejata.Si am mai ajuns cu gandul la unele persoane care fac parte din viata mea,la cum ma vad acele persoane pe mine,pot sa marturisesc ca nu ma simt atat de confortabil in noua mea camera,pentru ca e atat de goala...nu are pe nimeni in ea doar patru pereti care o imbraca si,acum este de datoria mea sa incep sa o imbrac incet,incet,sa o personalizez,hammm,am un sentiment de frica,pentru ca e ceva nou.
Ce sa vezi primele zile de acomodare au fost jalnice,nu mi-au placut deloc,si ce m-au tinut in loc au fost urmatoarele vorbe: "Doamne da-mi seninatatea sa schimb ceea ce pot schimba,curajul sa acept lucrurile pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a le deosebi." Aceste vorbe nu am sa le pot uita niciodata,de fiecare data cand ma aflu intr-un necaz sau am o dezamagire,imi inchid ochii, imi gasesc acele cuvinte in mine si pasesc mai departe si de ce sa nu zic ca,da simt si eu frica,simt ca uneori ma clatin,dintr-o parte in alta,nu imi gasesc locul,nu mai sunt persoanele care ma ridicau langa mine,si asta ma sperie si mai tare,nu mai pot sa alerg la ele sa le spun ce si cum,nu mai am cum sa simt atingerea lor atunci cand am nevoie de o alinare,intr-un cuvant nu mai am nimic din ceea ce ma tinea pe mine in picioare si acum trebuie sa invat singura sa fac tot ce faceam impreuna cu acele persoane....(da asta gaseam eu in primele mele zile...in care nu ati mai fost voi langa mine)
Nu stiu cum, dar m-am ridicat de pe podeaua rece,si un zgomot m-a chemat spre usa...cineva era in fata usii,eram curioasa sa vad ce se petrece dincolo de usa,si mi-am facut curaj si am deschis usa,m-au intampinat o groaza de persoane care mi-au colorat viata pentru un moment,dar foarte scurt a fost acel moment,se pierdeau pe drum acele persoane,ori ca ele vroiau,ori ca vroiam eu,(sti..uneori e mai bine sa cunosti o persoana, dar atat cat trebuie pentru ca daca ajungi sa cunosti si ce este dincolo de perdea s-ar putea sa nu mai fie ceea ce iti doresti tu)si dupa cum am zis,am trecut prin clipe neplacute,in care primeam sfaturi de genu: hai ca poti,toate trec,o sa fie bine...etc,mda, asta zic si eu cam zilnic, le auzi astea din partea tuturor,si putine persoane se ofera sa se implice impreuna cu mine si sa rezolvam impreuna acel ceva,si am gasit si raspunsul la "de ce putine persoane sunt langa tine la greu"...pentru ca e foarte usor sa lasi responsabilitatea deoparte si sa te faci ca nu exista:D
Am ajuns sa traiesc si zile,sau pot sa zic saptamani in care chiar nu ma recunosteam,nu eram eu,si poate te intrebi de ce...pai uite de ce am avut anumite "satisfactii" pe moment,si am cazut in ele,m-am lasat dusa de vorbe,de oameni,de tot felul de chestii ciudate care la acel moment erau foarte atractive pentru mine,(sti cum e senzatia? e asa cand crezi in ceva ce nici nu exista..si nici nu va exista dar tu mergi spre acel ceva...)si noroc cu persoana de langa mine...care nu am mentionat-o de la inceput,care m-a tras de maneca si mi-a aratat lumina si mi-a zis in felul urmator: "Andrada,fii tu,pentru ca esti bine asa cum esti,si urmeaza-ti drumul pentru ca e bine ceea ce faci." Deci din multimea aceea de persoane care ma asteptau la usa doar una s-a oferit sa ma ridice si sa imi ofere ajutor,si sa mearga cu mine pana la capat,si zambind mi-a acordat sprijin,afectiune,incredere,si doar cu ajutorul acelei persoane am ajuns sa fiu "eu" din nou!
E greu sa incepi totul de la 0,stiu,e greu sa nu ai nimic,stiu,dar daca ai un pic de vointa,credinta si incredere in tine,ajungi sa cunosti parti din tine,de care nici nu banuiai!
Cheia spre acel drum este sa fii TU,sa nu iti fie frica de ceea ce esti,sa nu iti fie frica de ce gandesti,si sa spui ce gandesti,suntem oameni nu suntem perfecti este adevarat,dar avem capacitatea de a distinge binele de rau,si noi alegem partea in care sa traim!

PS: IMI LIPSITI FOARTE MULT SA STITI,IMI ESTE DOR DE VOI SI VA MULTUMESC CA FACETI PARTE DIN VIATA MEA!!!!

copilul din tine!

Cred ca fiecare dintre noi a ajuns sa iubeasca pe cineva,sau sa se simta foarte apropiat de o anumita persoana,si inainte de a cunoaste persoana iubita,erai un om la care ii trecea vremea greu,noptile erau prea lungi,nu gaseai sens la ceea ce trebuia sa aiba sens,si ajungeai la chestii care nu erau destul de definite ca sa poti sa le intelegi,sau probabil le intelegeai dar nu le dadeai atentie,sau probabil asteptai sa adormi ca sa uiti de toate,si nu asteptai dimineata pentru ca ea te aducea la realitate,indiferent daca vroiai sau nu.
Si dintr-o data apare in viata ta un suflet care te face sa fi ceea ce nici noi nu stim ca putem fi,si vezi treptat cum tot mai mult te transformi intr-un copil care are nevoie de multa atentie,dragoste si afectiune.Toata aceasta schimbare daca nu este"alimentata" se pierde,este exact ca si cum ai avea un ghiveci cu o floare pe care daca nu o mai uzi ea se va ofili,si rare sunt cazurile cand se poate salva floarea,adica de putine ori gasesti persoane care sa duca pana la capat visul lor,si de asemenea gasesti o multitudine de persoane care se complac in ceea ce traiesc,fiind nefericiti,sau pur si simplu nu vor sa mai lupte pentru viata lor,sau fericirea lor,si stationeaza,si trece vremea,si ajungi sa vezi ca nu sti ce inseamna sa fi un copil intr-un corp de adult,ajungi sa nu te bucuri de lucrurile care te fac fericit,si incet incet dai viata unui om fara caracter,fara viata.
Cand vorbesc de iubire,dragoste sau fericire prefer sa raman un copil care este rusinos:) care deabea asteapta sa vada persoana iubita,care isi schimba glasul cand vorbeste cu persoana iubita,si comportamentul si vorbele care se adreseaza acelei persoane nu duc niciodata la suferinta,pentru ca esti dedicat acelei persoane,si doar cu acea persoana ajungi sa te comporti atat de delicat si finut,incat plutesti cu acea persoana in acele momente,nu exista timp,spatiu,nimic nu mai exista atunci.
Da,am intalnit persoane care sa ajunga la aceste sentimente,la acea stare,dar totul s-a spulberat atunci cand persoana de langa a renuntat sa mai continue sa fie impreuna,si datorita acelei dezamagiri a pierdut tot ceea ce a avut mai bun,tot ceea ce il facea fericit,si s-a ajuns intr-o extrema,in care nu mai pretuiesti iubirea,ci iti bati joc de ea,nu te mai gandesti la cei din jurul tau,devi un egoist,si tinzi sa chinui intr-un mod indirect persoana care va fi langa tine,cu ideea ca si ea va putea face la fel,ca toata lumea e la fel, dar te-ai intrebat oare tu nu faci parte din ei?Adu-ti aminte ca o data ai fost si tu special,ca ai iubit,asa cum doar tu ai stiut,ca ai fost Tu cu adevarat si stiai sa iti exprimi sentimentele cu adevarat sa nu fi fals!
Din cauza asta sunt foarte putine persoane care ajung sa iti fie alaturi de tine pana la final,pentru ca se satura sa mearga inainte cu aceeasi personalitate,implantandu-si in cap ideea:"daca ti-ai batut joc de mine,si mi-ai facut rau,si eu stiu sa fac..ce sunt mai prost-(a)decat tine".Si uite asa raul predomina mai mult decat binele,si ajungem sa fim niste persoane care habar nu au pentru ce traiesc,sau ce scop au ei in viata.Si ceea ce nu ma trage inapoi de la iubirea adevarata,respect,dragoste,este mama si tatal meu, nu pot avea un exemplu mai bun decat asta,cand vad ca la 40 de ani,exista iubire,gelozie( o gelozie frumoasa)respect,si probabil cuvintele astea le-ai mai auzit dar am si fapte,mi-am dat seama si am vazut ca impreuna poti sa faci un imperiu,pornind de la zero,si poti sa iti construieti visele daca ai persoana potrivita langa tine,poti sa ajungi dincolo de nori daca vrei:)e nevoie sa crezi,si sa iti doresti!
Si ceea ce nu pot sa inteleg este aceea chestie cand tu imi confirmi ca iubesti pe cineva,si poti avea ochi si pentru altcineva,adica iti atrage atentia si altcineva,nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg,daca iubesti iubesti...si nu poate sa te intimideze aceste ispite,daca ajungi sa fi un asemenea om,inseamna ca nu ai personalitate, nu ai caracter,si tinzi sa traiesti cu satisfactia de moment,care te face fericit un moment,si apoi intampini greutatile si iti spui ca nu exista iubire adevarata si toata lumea e la fel.
Probabil vad eu mai altfel acest cuvant "iubire" sau il simt altfel,dar prefer sa raman asa decat sa fiu ca multi altii,chiar daca am intampinat si eu greutati,si a curs si pe obrazul meu lacrimi,nimic nu ma face sa ma opresc din visul meu,voi fi un copil cand voi iubi,pentru ca ei simt mult mai multe chestii, nu le judeca,si voi fi eu,cu ceilalti din jurul meu
!Sa nu uiti ca esti ceea ce vrei,si exista iubire adevarata,doar ca unii

nu sunt dispusi sa o incerce,sa o guste,pentru ca e prea pura,prea inocenta....

alb=puritate=fericire

O priveam,era incantatoare,ma privea si imi transmitea fericire,zambea si emana iubire,asta am gasit eu in "fata imbracata in alb",care a fost si este pot sa zic un idol sau un indrumator pentru mine.
Cadrul este mirific,iar personalul la fel,agitatie,emotii,zumzete,toate astea erau provocate de un eveniment important,la fel de important ca si viata.
Isi face intrarea o printesa...o frumusete de femeie,rafinata,suava,plapanda, care capteaza atentia tuturor,rochita care o purta,era special doar pentru ea,orice miscare facuta de catre ea,te facea sa ii acorzi mai mare atentie.
Se aseaza langa persoana care o face sa straluceasca atat de mult,apoi privirea ei se indreapta catre persoana care i-a dat viata,cu lacrmi in ochi,o privea cu drag si in acelasi timp ii multumea pentru toate clipele petrecute impreuna,de altfel,privirile ei erau indreptate spre intreaga familie,o privire care era intersectata de o pace si de o liniste imensa,chiar daca in jurul lor era o agitatie continua.
Chiar daca inaintea acestui frumos eveniment,intreaga familie a gustat din raul acestei lumi,cu ajutorul lui Dumnezeu au reusit sa invinga orice durere,sa o rezolve in acelasi timp,si sa nu isi piarda increderea in Divinitate.
Atunci cand doua inimi se unesc,si iti sunt alaturi oameni care te iubesc pentru nimic,e imposibil sa nu fi cel mai fericit om de pe fata pamantului.Esti fericit pentru ca vei avea intreaga viata un sprijin acordat de omul care te iubeste,si sti ca jumatatea ta de pat este ocupata de acea persoana,si "la bine si la rau" iti este alaturi....nu mai ai nevoie de nimic,atunci esti cu adevarat implinit,atunci sti de fapt pentru ce ai luptat si poti sa rasufli linistit,pentru ca nu s-a batut atata drum degeaba,ci s-a batut cu cel mai important scop!
Vorbind de o frumoasa casatorie,pot sa spun urmatoarele:
“Dragostea este rabdatoare, dragostea este buna
si nu invidiaza pe nimeni.
Dragostea nu este laudaroasa, nici ingamfata sau nepoliticoasa;
niciodata egoista,nu poate fi jignita,
Dragostea poate infrunta orice,
nu exista limite pentru credinta ei,
dragostea este speranta si rabdarea.
Intr-un cuvant, exista trei lucruri
care vor exista intotdeauna: credinta, speranta si dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
Pe aceasta cale vreau sa ii urez verisoarei mele iubite,casa de piatra,multa fericire,si sanatate! Imi pare rau ca nu sunt prezenta fizic la nunta ta,dar crede-ma ca sufleteste eu sunt acolo!!!
Si mai bine doi decat unul,caci,daca se intampla sa cada,se ridica unul pentru altul!

Un intreg!

Spre surprinderea mea,am ajuns sa imi incep noua viata intr-o calatorie de aproximativ 15 ore,ham..obositor nu?:) dar ce mai conteaza e un nou inceput,si merita orice sacrificiu,m-am asezat pe locul rezervat,am inceput sa vad o multime de culori,care incercau sa isi gaseasca locul,pentru a putea porni din loc.Fiind plictisita de gandurile mele,am inceput sa studiez locul in care ma aflam,si ceea ce imi vedeau ochii era: oameni care savurau calatoria singuri,si aveau o expresie a fetei,ingandurata..fara nici un zambet,erau o non-culoare in acel peisaj,am mai observat si oameni care straluceau de fericire si ma intrebam de ce..?si a venit de indata raspusul..o minune de ingeras care alerga de colo in colo,si era cea mai importanta persoana pentru acele persoane.
O alta parte din peisaj o construiau un frumos cuplu,de moda veche,care mi-a atras atentia cel mai mult,desi erau inaintati in varsta inca exista o iubire adevarata intre ei si am ajuns sa compar un om care isi petrece timpul singur,cu un om care isi petrece timpul insotit de o persoana, totul era mult mai usor pentru cei care erau insotiti,desi la un moment dat se creea o stare de plictiseala,o impartiai plictiseala in doi,avand un lung drum de parcurs,aveai ocazia sa intampini anumite peisaje,care,probabil sunt mult mai frumoase cand le imparti cu cineva,si poti sa imparti bucuria care o ai in acel moment nu sa o pastrezi doar pentru tine,cand esti prea epuizat de intregul peisaj,iti gasesti sprijunul pe umarul celui de langa tine.
Si trecand cu privirea peste toate aceste persoane,mi-am dat seama ca am obosit,si..am intors capu intr-o parte,am suflat usurat dintr-o data,pentru ca aveam si eu un sprijin in dreapta mea,cu care am resuit sa impart intreaga calatorie.
Asadar am inteles un lucru foarte important: este o bucurie sa ai cu cine imparti jumatatea de pat,sa sti ca atunci cand simti ca te prabusesti cineva te ridica,si nu te lasa sa cazi,iar atunci cand lacrima cade pe obraz,sa fie alinata cu o imbratisare care alunga toata supararea si iti da putere sa treci peste tot, dar stiu ca multe persoane au intalnit in viata lor persoana potrivita,si totusi au abandonat-o,au ales sa petreaca timpul fara dragoste,fara iubire adica fara rost,si probabil acei oameni nu stiu ca dragostea e sigurul lucru care ramane in urma noastra,si de asemena ea iti da viata,si, te-ai intrebat vreodata,atunci cand tu nu vei mai fi,care va fi dovada ca tu ai existat vreodata,s-au pentru ce traiesti,care e scopul tau pe acest pamant?
Cititorule eu vreau sa iti spun ceva:) sa nu uiti ca frmusetea e trecatoare,iubirea e eterna,si cu iubirea impartasita,dai nastere unui intreg,care te tine in viata, care te face sa lupti pentru el(pentru acel intreg) si care niciodata nu te va dezamagi pentru ca face parte din tine,si te va urma,indiferent de timp,loc si toate cele,si daca nu ai parte de asa ceva inseamna ca nu existi,si e pacat pentru ca pierzi cele mai frumoase momente din viata ta,deci nu iti pierde dragostea,si sti bine ca orice razboi e mai usor in doi!

un nou inceput,noi amitiri

Punand lumea la cale impreuna cu 2-3 persoane,am hotarat sa o luam catre nicaieri, adica oriunde.Am pornit la drum,agitati,fericiti,glumeti habar nu aveam unde mergem si unde ajugem,dar ce mai conteaza, important este ca am pornit.
Astfel, tot ceea ce am intampinat a fost ceva nou",un nou" placut si interesant in acelasi timp,pentru ca nu aveai cum sa te plictisesti.Incet isi facea aparitia printre noi si "un soare", o companie placuta de altfel,razele lui strapungeau peisajul care de abia trezit dupa o noapte intunecata,numai bine si-au facut aparitia razele soarelui pentru ca era prea multa ceata in jurul nostru,muzica care era la fel si ea cu noi:) te facea sa visezi si mai mult, dar nu te lasa sa adormi,copacii,padurea te incurajau si ele sa mergi mai departe sa vezi cu adevarat fericirea,sa te faca sa uiti de problemele pe care le ai,gandul meu zbura departe,si sper sa si ajunga la destinatie,asadar fiecare era in lumea lui,dar dintr-o data un zgomot foarte ciudat ajunge la urechile noastre,gata am revenit la realitate.
Ne intrebam ce e,fiind curiosi de felul nostru am coborat din masina,care era si ea obosita de la atata drum, si ce ne vad ochii,una dintre cele mai renumite cascade din lume(wow).Hai sa incepem putin sa caracterizam cascada,sa stim despre ce vorbim,cascada Niagara este cea mai puternica cascada din America de Nord avand un debit mediu de 4200 m3/s.Debitul renumitei cascade depinde in mod direct de nivelul lacului Erie,cascada atinge debitul maxim in timpul zilei,mai putem spune despre ea ca s-a format aproximativ,acum 10.000 de ani,este un ansamblu format din trei caderi de apa situate la granița dintre statul nord american New York din Sua si provincia Ontario din Canada,un loc minunat si aici pot spune ca puterea Lui Dumnezeu e mare,eram milioane de oameni din diferite parti ale lumii,dar ne aflam toti acolo doar pentru un singur scop,te uitai la fiecare persoana in parte si gaseai setea de a descoperi tot mai mult si de nu a pierde nimic din fata ochilor.
Sunetul apei care iti dadea voie sa il asculti doar pe el,te rupea de realitate,te facea sa fii tu cu adevarat,sa fii fericit,sa zambesti fara motiv,sa fii doar tu chiar daca in jurul tau se aflau milioane de persoane,ne-am incarcat bateriile cu totii,am pornit la drum din nou,dar peisajul il aveai in fata ochilor de fiecare data cand clipeai,si te linistea acea imagine, iti dadea energie,iti dadea puterea sa mergi mai departe,iti dadea puterea sa fi TU.La reintoarcere,seara ne-a acaparat si pe noi in peisaj,obosita,gandita, am realizat ca am facut inca un pas in noua mea viata,un pas important pentru mine,de ce zic asta,pentru ca am langa mine persoane care ma iubesc pentru nimic,adica ma iubesc pentru ceea ce sunt,asadar am putere sa merg mai departe,sunt fericita pentru ca nu mai este mult pana cand soarele va rasari,si sunt linistita in acelasi timp,ca am un asternut curat in care pot sa privesc razele soarelui linistita,si lucida,neinfluentata de nimeni si nimc,doar de sufletul meu.

Intr-un final ajunsi la locul de unde am pornit spre nicaieri,epuizata, m-am asezat in pat,cu zambetul pe buze,pentru ca a mai trecut inca o zi cu folos,si bineinteles cu amintiri extraordinar de frumoase,si ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut ocazia sa vad o asa minune!

gustar si rapciune

Aflandu-ma in tara tuturor posibilitatilor,asezata pe o banca singuratica de felul ei, dar locul unde se afla ea plasata era superb,si anume, pe un petec de plaja care era umezit de valurile unui lac care a acaparat de-a lungul timpului multe amintiri.Insotita de sunetele speciale si timide ale unui pian,linistea mea a fost conturbata de o voce pe care nu ma asteptam sa o aud,la fel, si o imbratisare neasteptata, dar placuta in acelasi timp;am intalnit o veche prietena pe care nu o mai vazusem de o perioada lunga de timp,am ajuns sa discutam multe lucruri si bineinteles s-a ajuns si la partea sentimentala,unde starea ei de spirit s-a schimbat automat(eram confuza,nu intelegeam ce se petrece). S-a oprit pentru o secunda si m-a intrebat "ai fost iubita sau indragita vreodata"?(reactia mea a ramas aceeasi, nu intelegeam ce se petrece).Raspunzandu-i la intrebare,a inceput sa imi detalieze subiectul dragoste,iubire,(subiecte greu de atins si de inteles pentru multe persoane)perioada ei petrecuta in acelasi loc in care ma aflam si eu,i-a permis sa intalneasca o persoana care sa ii fie aproape si care sa ii atraga atentia intr-un mod deosebit,unde zorii zilei erau intampinati cu priviri linistite si fericite in acelasi timp,fara multe cuvinte;limbajul trupului isi facea locul acolo,dar intr-un mod armonios nu vulgar,(era asa de emotionata de subiectul atins, incat nu se mai afla langa mine in acel moment, pur si simplu retraia acel moment) buzele le simteai chiar daca nu erau atinse, gandurile erau aproape identice,sentimentele spre surprinderea lor erau de nedescris(uneori sentimentele sunt atat de puternice incat nu le poti descrie in cuvinte)ziua insorita de felul ei in acea perioada,dar era racorita discret de cate un sarut pe care doar ei il simteau si il vedeau,vorbele se impleteau melodic intre ei de necrezut,desi se aflau in jurul lor un grup de persoane,erau doar ei, in lumea lor pe care nimeni nu a acesat-o,viitorul parea compromitator,credul si rezistent,seara era asteptata uneori prea insistent pentru a avea posibilitatea de a deveni mai intens un intreg,au fost descoperite multe comori care...au trebuit ingropate,(stai asa...totul era de vis..de ce s-a terminat asa de brusc..fara motiv???)dintr-o data erau doua lumi nu una,vedeai doua pareri nu una,vedeai doua inimi nu una,(atat dureaza fericirea??)in acele seri au fost momente in care a fost atinsa fericirea aproape pana la imposibil(era foarte sigura de ceea ce imi spunea)si totusi a ajuns sa gaseasca liniste, fericire si dragoste si momente speciale care au fost ingropate,foarte usor,si intr-un timp foarte scurt.Pe obrazul ei bine definit,a inceput sa curga o lacrima iar trupul ei nu isi mai avea control(vremea si ea parca tinea cu acel sentiment neplacut,valurile si ele se certau,soarele a disparut s-a pierdut printre nori)si mi-a spus: uneori e mai bine sa aprobi totul,desi in sinea ta nu e asa,lasa-l pe om sa creda ce vrea si aproba-l,la fel respecta-i deciziile,si lasa faptele sa vorbeasca in urma ta,si mai ales nu alerga dupa caruta care nu te asteapta,am incercat sa intru si eu in acel monolog si sa il transform intr-un dialog pentru a alina putin situatia,i-am spus: fii fericita pentru ca sti sa iubesti,fii fericita pentru ca ai reusit sa faci pe cineva sa zambeasca fara motiv si sa simta anumite chestii pe care poate nu o sa le mai simta niciodata,si fii fericita ca ai reusit sa demonstrezi ca exista iubire,intelegere si respect!Sunetul pianului brusc s-a oprit,valurile nu mai acaparau nici o amintire,plaja la fel, peisajul a murit in acea clipa(ma intrebam de ce..??)am gasit raspunsul,care de fapt era in fata mea,omul face locul,omul face totul,esti ceea ce vrei,si vei fi ceea ce sti sa fi,dar nu uita..timpul trece si nu il mai poti intoarce,si atunci cand o usa se va inchide in fata ta fara nici un raspuns concret nu uita ca mai ai si o fereasta care asteapta sa o deschizi:)