marți, 18 martie 2014

Tradiția sufletului

În tradiția sufletului absența echilibrului este de neimaginat. Durerea,plăcerea, bunătatea, răutatea și toate trăirile avute de către suflet ne duc la cunoașterea și crearea cuvintelor, care se diminuează sau amplifică pe masura emoției avute, cu cât emoția este mai puternică cu atât cuvântul capătă putere și se face simțit ființei umane, mai mult decât atât îți hrănește sensibilitatea avută pe moment. 
Omul a fost creat pentru a-și câștiga existența, iar atunci când aceasta este descoperită, ea trebuie întreținută de un întreg care nu își are rostul dacă nu se resimte fericirea. Oamenii care nu au ajuns la un nivel de echilibru cu acel întreg vor fi într-o căutare continuă.
Astfel femeia a fost creată pentru bărbat și invers, pentru a forma un întreg care va dă naștere pe măsura esenței obținute altui întreg reinterându-l pe primul, menținând un ciclu în univers.  Exisă diavol care dă naștere ființelor goale, există divinitate care aduce untdelemn sufletului, în tot acest lanț există un echilibru bine stabilit care a fost creat cu un scop și anume de a trăi viața dată! Există stări sufletești care îți furnică trupul atunci când ele sunt auzite și mult mai mult decât atât există lacrimi care eliberează sufletul de durere pentru a reveni la echilibru inițial. 
Acest echilibru spiritual este debusolat de corpul uman care crează cu voia noastră  locul afectelor și al pasiunilor.
Îmi place să nunesc acest proces descris mai sus 'tradiția sufletului' care permite extinderea rădăcinilor în fucție de dorința avută și intensitatea ei.
Este limpede că este nevoie de un îndrumător care să cunoască acest drum  al echilibrului, puțin umblat de mulți dintre noi și la fel de limpede este faptul că acel îndrumător îl găsești în lăuntrul tău, trebuie să ne aceptăm sentimentele fără să le expediem.
Este nevoie de iubire benevolă în intensitate...