gustar si rapciune

Aflandu-ma in tara tuturor posibilitatilor,asezata pe o banca singuratica de felul ei, dar locul unde se afla ea plasata era superb,si anume, pe un petec de plaja care era umezit de valurile unui lac care a acaparat de-a lungul timpului multe amintiri.Insotita de sunetele speciale si timide ale unui pian,linistea mea a fost conturbata de o voce pe care nu ma asteptam sa o aud,la fel, si o imbratisare neasteptata, dar placuta in acelasi timp;am intalnit o veche prietena pe care nu o mai vazusem de o perioada lunga de timp,am ajuns sa discutam multe lucruri si bineinteles s-a ajuns si la partea sentimentala,unde starea ei de spirit s-a schimbat automat(eram confuza,nu intelegeam ce se petrece). S-a oprit pentru o secunda si m-a intrebat "ai fost iubita sau indragita vreodata"?(reactia mea a ramas aceeasi, nu intelegeam ce se petrece).Raspunzandu-i la intrebare,a inceput sa imi detalieze subiectul dragoste,iubire,(subiecte greu de atins si de inteles pentru multe persoane)perioada ei petrecuta in acelasi loc in care ma aflam si eu,i-a permis sa intalneasca o persoana care sa ii fie aproape si care sa ii atraga atentia intr-un mod deosebit,unde zorii zilei erau intampinati cu priviri linistite si fericite in acelasi timp,fara multe cuvinte;limbajul trupului isi facea locul acolo,dar intr-un mod armonios nu vulgar,(era asa de emotionata de subiectul atins, incat nu se mai afla langa mine in acel moment, pur si simplu retraia acel moment) buzele le simteai chiar daca nu erau atinse, gandurile erau aproape identice,sentimentele spre surprinderea lor erau de nedescris(uneori sentimentele sunt atat de puternice incat nu le poti descrie in cuvinte)ziua insorita de felul ei in acea perioada,dar era racorita discret de cate un sarut pe care doar ei il simteau si il vedeau,vorbele se impleteau melodic intre ei de necrezut,desi se aflau in jurul lor un grup de persoane,erau doar ei, in lumea lor pe care nimeni nu a acesat-o,viitorul parea compromitator,credul si rezistent,seara era asteptata uneori prea insistent pentru a avea posibilitatea de a deveni mai intens un intreg,au fost descoperite multe comori care...au trebuit ingropate,(stai asa...totul era de vis..de ce s-a terminat asa de brusc..fara motiv???)dintr-o data erau doua lumi nu una,vedeai doua pareri nu una,vedeai doua inimi nu una,(atat dureaza fericirea??)in acele seri au fost momente in care a fost atinsa fericirea aproape pana la imposibil(era foarte sigura de ceea ce imi spunea)si totusi a ajuns sa gaseasca liniste, fericire si dragoste si momente speciale care au fost ingropate,foarte usor,si intr-un timp foarte scurt.Pe obrazul ei bine definit,a inceput sa curga o lacrima iar trupul ei nu isi mai avea control(vremea si ea parca tinea cu acel sentiment neplacut,valurile si ele se certau,soarele a disparut s-a pierdut printre nori)si mi-a spus: uneori e mai bine sa aprobi totul,desi in sinea ta nu e asa,lasa-l pe om sa creda ce vrea si aproba-l,la fel respecta-i deciziile,si lasa faptele sa vorbeasca in urma ta,si mai ales nu alerga dupa caruta care nu te asteapta,am incercat sa intru si eu in acel monolog si sa il transform intr-un dialog pentru a alina putin situatia,i-am spus: fii fericita pentru ca sti sa iubesti,fii fericita pentru ca ai reusit sa faci pe cineva sa zambeasca fara motiv si sa simta anumite chestii pe care poate nu o sa le mai simta niciodata,si fii fericita ca ai reusit sa demonstrezi ca exista iubire,intelegere si respect!Sunetul pianului brusc s-a oprit,valurile nu mai acaparau nici o amintire,plaja la fel, peisajul a murit in acea clipa(ma intrebam de ce..??)am gasit raspunsul,care de fapt era in fata mea,omul face locul,omul face totul,esti ceea ce vrei,si vei fi ceea ce sti sa fi,dar nu uita..timpul trece si nu il mai poti intoarce,si atunci cand o usa se va inchide in fata ta fara nici un raspuns concret nu uita ca mai ai si o fereasta care asteapta sa o deschizi:)