la revedre octombrie, bun venit noiembrie!

Trick or treat (truc sau tratarea),aud la fiecare colt de strada,copilasii imbracati in fel si fel de costumase si nu lipseste dovlecelul din mana,casele la fel si ele decorate,sincer sa va spun nu credeam ca se pune un pret asa de mare peste aceasta zi.
Incepe sa picure...hamm...incerc sa maresc pasul dar tot mai tare incepe sa ploua,avand castile in urechi muzica potrivita starii de spirit,deci se accepta ideea.Toate aceste trairi m-au dus la anumite chestii pe care eu le-am invatat de la parintii mei,lucruri marunte nesemnificative pentru unii.Nu pot sa uit cum spunea tata sa fac cruce la paine inainte de a o incepe,si multe multe lucruri micute dar esentiale.Rasuflu...si merg inainte...picurii imi atingeau obrazul tot mai des,dar nu ii simteam,eram mai profund bagata in acele mici detalii,pe aleea pe care mergeam apareau familii,grupuri de persoane care ma intimidau care doar prin imaginea lor creeau emotii persoanei mele...pfff senzatia de dor aparea,privirea mea era tot mai pierduta,nu mai vroiam sa ajung la destinatie,vroiam sa ma duc....la infinit,vroiam sa ajung la familia mea sa petrec timpul cu ei,sa fiu doar pentru ei,vroiam sa ma trezesc in camera mea,sa o aud pe mama chemandu-ma la masa,pe tata zicnadu-mi sa nu mai lenevesc atata timp in pat,m-am intristat...si mergeam inainte pe alee,frunzele uscate imi decorau calea....si am gasit prin mintea mea cuvintele:'fa macar o fapta buna o data in zi,indiferent ce faci dar fa,si ziua se va schimba' zis si facut, vazand ce bucurie am creat acelei persoane,mi-am recapatat zambetul pe buze,si chiar daca ceea ce am facut nu a fost un gest nobil..imens dar am facut un om fericit si uite asa am revenit la starea de spirit de la inceput.
Asa am gasit o cale de a alunga tristetea si doru,asa am gasit inca o parte din mine care era ascunsa!
Si nu mai exista frica intensa care ma predomina,exista stabilitate,echilibru nu e in totalitate finisat dar este si asta e bine.
Astept ziua de maine pentru a intampina soarele,si pentru a intampina noi intamplari,noi oameni.
Invat zi de zi sa descopar tot mai multe parti din mine,sa le exploatez si stiu ca citind toate cele spuse de mine probabil ti se vor parea ciudate,dar sunt un om ciudat,dar si eu iubesc,sufar,zambesc...traiesc,impartim acelasi cer...deci e loc destul sub soare,nu iti face griji.
Si poate te intrebi 'de ce am ajuns sa scriu aceste fraze,de ce am acest blog?' Gasesc in mine aceste cuvinte si nu vreau sa se piarda,gasesc in mine aceste amintiri si vreau sa ramana imprimate,sunt la o distanta prea mare ca sa am parte de alinarea corespunzatoare,pur si simplu traiesc ceea ce scriu...
Decii trick or treat??? :)