miercuri, 13 iulie 2016

La o poveste cu furtuna

 Atunci când soarele se face tot mai nevăzut începe clipa dezlegării unor vechi enigme și a apariției altora noi. Picăturile de ploaie îti curăța urma de praf din toate locurile posibile, mirosul înainte de ploaie te pregătește pentru furtuna în sine, tunetele te readuc la realitate și te dezleagă de sentimentul de sfiiciune amestecată cu teamă, te dirijează cu un sunet măreț și clar, uneori poți auzi și ecoul lor.
Fulgerele nu te lasă să te rătăcești, ele îți dau energie, putere, și încredere, ce mai poți spune despre un asemenea fenomen? Este ceva sa îți umezește sufletul cu apă căzută din cer. Mii de culori îți invadează văzul când îți ridici capul spre cerul întunecat învelit de o paletă multiplă de culori, fericire și frumusețe îți dăruiesc ele. Pe fruntea lată, și înaltă, cu tot fardul se desenează destul de clar 3 cute lungi, construite de oamenii care poate i-ai avut, dar ce folos că i-ai avut, când defapt e ca și cum nu i-ai avut, nimic rău nu este în lacrimi, la fel cum nici tristețea nu este definită de către plictiseală.
În timpul furtunii lucrurile se desfășoară cum nimeni nu se așteaptă , există clipe de nobilă simțire după ce se liniștește totul. 
 Apoi după o asemenea zi revizuie totul la lumina unei lumânări mici și adu-ți amine de faptul că, furtuna ne dezvăluie lămuriri uluitoare.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu