Un nou sentiment...

Mi s-a acordat sansa sa simt ceea ce nu am simtit pana cum, un sentiment atat de intens, profund care iti furnica tot corpul atunci cand il simti, nu credeam ca o sa simt atat de repede acest sentiment...
O manuta ma atinge pe fata, piela fina foarte fina ma face sa fiu mai atenta la ceea ce se intampla, privirea...privirea cere multa atentie deoarece deabea acum incepem sa realizam ceea ce avem in fata ochilor, mirosul pieli iti intra in tine si ramane acolo, observ cum fiecare pas facut este un prilej de bucurie, orice descoperire la fel aduce un zambet cu un zgomot pe langa dar un zgomot placut care te face si pe tine sa razi, gurita pe ea o vezi atat de mica, frageda cu cativa dintisori in gurita care incerca tot si nu omite nimic, degetelele isi lasa amprenta peste tot, cu un asa omulet ai o casa plina de viata.
Cand vine vorba de ce ne intereseaza cel mai mult, putem sa inotam linistiti in oceanul de jucarii care se afla langa noi, atunci cand intru in acea lume cand aud si vad doar zambete, in inima mea se schimba totul, uit de durere uit de tot ceea ce e rau, pur si simplu ies dintro lume in care pulsul inimi imi este foarte ridicat si cand trec pragul pulsul revine la normal,linistea ma cuprinde in toatalitate.
Am ajuns sa veghez un ingeras cum doarme, sa il aud cum sufla sa il vad cum ma cauta in somn...Si atunci cand s-a tresarit si si-a deschis ochisorii am luat in brate ingerasul si in cateva momente a adormit la pieptul meu...rasuflarea o auzeam atat de intenss si profund, nu imi venea sa cred... e chiar in mana mea... e la pieptul meu... si au inceput furnicaturile ... iar atunci cand a trebuit sa asej ingerasul in patut pentu a-si continua somnul, a pastrat si mana mea pentru un moment si a strans de ea pentru a nu o pierde si apio capusorul a fost lasat intr-o parte usor, si din nou am intrat in lumea viselor :) daca aveam 1000 de ani posibilitatea sa traiesc in acel moment as fi stat.
Deabea astept sa simt accest sentiment desris, zi de zi, astept sa vad cum ceva conceput din mine se plimba in jurul meu si da viata la tot ceea ce este in jurul meu.
Zilnic imi pun in fata mea fel si fel de cazuri si momente care imi dau de gandit si ma intreb pe mine de ce trebuie sa fiu suparata sau sa nu am chef de viata atunci cand cineva imi strica buna dispozitie, nu voi mai da voie la nimeni sa imi strice imperiul meu minuscul de fericire, pentru ca zilnic invat sa zambesc mai mult si mai mult si se trezeste un 'cineva' sa imi ia tot ceea ce am cladit eu pana acum,nu, nu, nu este fericirea mea daca vrei sa faci parte din ea esti bine venit dar daca ai de gand sa o iei mai bine nu incepe pentru ca nu vei reusi sa o duci pana la capat.
Nu cauta fericirea in lucruri vizuale sau pe care le poti atinge, adevarata fericire se simte nu se vede!!!

Uneori inveti sa simti fara cuvinte!!!

Nu imi vine sa cred ceea ce vad si aud uneori
: iubiri care se creaza peste noapte, copii care sunt conceputi si apoi neglijati, vorbe spuse care defapt nici nu isi au rostul.
Dar totusi spun un multumesc OMULUI care a sugerat ca sinceritatea ar trebui atinsa putin mai mult in conceptia unu om, am obosit sa intreb lumea : 'de ce nu suntem sinceri?' simplu...exista frica, neincredere si falsitate adica vrei sa fi ceea ce nu esti, dar am simplificat aceasta problema, nu mai intreb pe nimeni ce si cum, incerc sa inteleg ceea ce se intampla in jurul meu si observ cum unele cuvinte spuse de unii nu se potrivesc in piesele de teatru in care le joaca, nu este deajuns sa vorbesti pentru a demonsata ca esti potrivit pentru personajul din scenariu, trebuie sa si traiesti ceea ce ai pe foaie pentru ca altfel nu ai cum sa dai viata unei povesti care trebuie sa o inteleaga aproape fiecare om care este prezent la piesa ta de teatru...
Si in acele piese de teatru care am ajuns sa le vizionez linistita in scanulu uzat si cu un miros aparte am observat ca uneori multi din actori isi pierd vlaga deoarece nu li se mai acorda toat atentia care au avut-o o data si astfel au preferat sa devina ceea ce nu sunt! Alegerea lor...
Ce mai tot atatea intrebari de ce? cum?...sunt in zadar, mai bine incearca sa nu fi ca acea persoana pe care tu o intrebi de ce? si cum? incearca sa te corectezi pe tine cat mai mult pentru a avea capacitatea de a acapara cat mai multe cazuri si cel castigat vei fi tu, lucreaza zilnic la persoana ta incearca sa fi ceea ce ceri tu altora...
Pot sa iti fac o comparatie clara ca sa iti dai seama de cea ce vorbesc, sa intamplat sa intalnesc o persoana invalida... care inainte de a fi asa... a fost alaturi de cineva, a fost o perioada foarte frumoasa(dar artificiala) atunci cand ei au fost impreuna isi spuneu multe, isi promiteau multe si se pare ca intr-un final vorbele trebuiau puse in fapte, intr-un acident una dintre acele doua persoane a ramas invalida, si toate cele spuse intr-o zi sau dus...acea persoana a fost parasita, ei... unde este aici dragostea, sinceritatea, cuvantul???
Si ce sa vezi...victima a invatat sa accepte ceea ce ii sa intamplat...cu greu cu lacrimi in suflet dar a mers inainte. A trecut ceva vreme atat incat rana sa fie ingropata, dar ceea ce a rascolit acea durere a fost vestea pe care a primit-o intr-o zi si anume persoana pe care a iubit-o o data se afla intr-o stare foarte grava de sanatate imediat cum a auzit aceasta veste a facut tot posibilul sa ajunga la ea sa ii fie alaturi.
Dureroasa a fost intalnirea, cuvintele nu isi aveau locul, privirea vorbea iar vorba tacea si atunci persoana care era grav bolnava i-a cerut scuze pentru cele facute, au fost aceptate scuzele dar la final ii sa spus: te iubesc mult iti voi fi alaturi atunci cand vei avea nevoie de mine chiar daca tu nu ai facut acest lucru dar un singur lucru iti cer : nu mai construi castele din nisip pentru ca vezi foarte bine cum sunt duse de vant...
Asadar fa ceea ce trebuie sa faci, nu te retrage din razboi daca tu l-ai pornit, nu anunta ca vei juca intr-o noua piesa de taru daca tu nici macar nu iti faci aparitia.
Prefer sa sper la ceea ce este al meu adica destinul meu este ceea ce stiu eu sa fiu, si ceea ce am intalnit in putine persoane care isi vor avea mereu locul in inima mea este : liniste, credinta si incredere.
Nu trebuie sa spui zilnic unei persoane ca este speciala, este deajuns sa gasesti momentul potrivit si cuvintele potrivite, esenta conteaza. Eventual sa ii amintesti sa zambeasca zilnic pentru ca traieste.
'Sti si tu ca ne vantura vantul dupa cum vrea uneori nu simt pamantul sub talpa mea si atunci imi aduc aminte ca am invatat fara cuvinte' :)

Cele doua persoane din tine!!!

Fericirea ta in ce consta? Ce te face pe tine fericit(a)? Ai luptat, lupti, sau vei lupta pentru fericirea ta??? Sau doar vei astepta sa vezi daca ea apare de dupa colt???...
Sunt intrebari care ne urmaresc, de care nu putem scapa indiferent ce pozitie sociala avem sau in ce colt al lumii ne aflam. Zilnic problemele vietii ne transmit dureri, zilnic sufletul ofteaza pentru ca ceva nu e in regula si uneori sau poate de fiecare data te pierzi cu privirea in nicaieri, probabil o persoana din viata ta te fura pentru cateva momente din acea stare dar dupa ce conversatia este abandonata revi la ceea ce traiesti tu, revi la viata ta unde gasesti doua persoane care iti controleza viata si care iti sunt alaturi din prima zi a vieti tale si vor fi pana atunci cand nu vei mai fi...Dar totusi acei doi oameni nu sunt deloc compatibili, sunt doua personalitati cu principii diferite si atunci cand noi nu stim ce sa facem si cum sa facem unul dintre ei actioneaza...si aici poate sa apara sentimentul de bucurie pentru ca am luat decizia corecta sau... poate sa apara sentimentul de regret, suparare, esec pentru ca am luat o decizie care a sifonat o parte din noi.
Depinde cat de bine te cunosti pe tine, cate de bine sti sa iti asculti instinctul si cat de bine poti sa il controlezi. Si atunci cand nu esti 100% sigur de ceea ce faci, cele doua persoane 'Sufletul' sau 'Mintea' actioneaza in totalitate...fie pe moment fie in viitor...dar cert e ca prezentul are si el urmarile lui...care de asemena este menit sa lase in spate o istorie care poate fi vazuta cu ochiul liber sau ai nevoie de protectie de a reviziui istoria :)
Ai un scop pe care trebuie sa il atingi sau un motiv cat de mic dar totusi exista acel ceva ce te face sa te trezesti si sa iti continui viata si acest motiv il poti impartasi la o intreaga lume sau il poti pastra pentru tine, totul depinde de tine.
Este atat de interesant faptul ca 'Mintea' a ajuns sa preia controlul 'Sufletului' si acest lucru il gasesti 70% in noi oamenii si la fel de ciudat este faptul ca ele nu ajung la un comun acord, dar totusi fara sa stim cealalta parte din noi(adica sufletul) sau poate o stim dar am fost raniti, dezamagiti si aceasta cauza n-a facut sa preluam 'Mintea' care nu are nici un sentiment care nu aude ca timpul trece atat de repede si uitam sa fim fericiti, care doar vizioneaza caderea unei lacrimi pe obraz si nu o si simte...este un lucru grav? sau este bine ca nu simti???
Te feresti de ceea ce poate...te face cel mai fericit om, iti este teama sa simti tot ceea ce se desfasoara in jurul tau pentru a nu fi ranit, sti bine ca de ceea ce iti este frica nu scapi...
Nu am ajuns sa am o limita la fericirea mea, nu stiu daca exista limita la asa ceva si asta ma determina sa invadez tot mai mult acest teritoriu, fara nici o protectie...doar eu si cu mine :) Pot sa spun de fapt sunt sigura de ceea ce spun :P in momentul de fata fericirea mea consta in cei care mi-au dat viata, cei care au participat la trecerea mea de peste ani si cei care mi-au sters lacrima de pe obraz sau cei care mi-au oferit o imbratisare si un gand bun. Probabil ti se pare putin sau prea mult dar deocamdata atat am reusit sa acumulez sau probabil am avut ocazia sa acumulez mult mai mult si nu am stiut cum...sau probabil ca mai am de acumulat si inca nu e momentul potrivit, dar va fi...
Nu voi fi eu acea persoane care va reconstrui ceasul cu secundarul care merge opus celui normal, pentru a da timpul inapoi sau nu imi voi putea dedica creatile mele persoanei de langa mine pentru ca nu sunt un artist insa ceea ce voi reusi sa fac nu suna atat de fabulos precum descrierea de mai sus,este ceva ce nu se poate masura in cuvinte uneori nici nu se poate descrie pentru ca e prea intens acel sentiment...e ca si atunci cand saruti persoana draga si uiti sa mai respiri...ceea ce pare usor de citit cand revizuiesti cele scrise, dar atunci cand sti ca ai trait acel ceva dai viata la acel cuvant, fraza ce o fi.
Atunci cand uiti de tine, uiti de ceea ce te face fericit sau lasi la o parte pentu o perioada aceasta etapa, este ca si atunci cand ai fi un fotbalist fara minge, un violonist fara vioara care totusi isi stie foarte bine telul dar ii este teama sa debuteze pentru ca s-ar putea sa esueze si lumea ar vedea diferit totul...dar lumea in care esti tu nu va fi langa tine toata viata si lumea nu poate lua decizii in locul tau indiferent daca le ea urmarile doar tu le vei simti cu siguranta, asa ca prefera sa debutezi cum sti tu mai bine nu cum stiu altii si insista pe acel ceva ce te face sa te simti linistit,fara nici un gand si fericit indiferent cat de greu sau imposibil ar fi, nu ceda...e viata ta si tu traiesti ceea ce tu iti creezi.
Avem posibilitatea de a fi fericiti si totusi alegem calea cea mai grea de a ajunge la fericire, alegem aglomeratia pentru a ajunge la destinatie ceea ce te face sa vezi totul cu 'Mintea' pentru ca ai intampinat prea multe acidente in drum spre destinatie care ti-au lasat un gust amar si care ti-au luat pofta de a mai inainta, si te opresti din drum atunci cand mai ai de parcurs 30%...destinatie esuata, pacat...
Indiferent cine esti si indifeten de ce viata duci sa sti ca noi toti avem un lucru in comun: IUBIREA care a fost descoperita de cei doritori si ingorpata de cei care au obosit sa o gaseasca dar ea exista...nu poate fi ascunsa este vizibila si mai presus de asta IUBIREA SE SIMTE!!!