Facând o pauză de scurtă durată, pentru a-mi rândui cele spuse și trăite, astăzi, insoțită de razele soarelui care mi-a tăiat brusc starea de somnolență, am găsit starea necesară de a expune o traire, care părea să nu-și mai găsească locul.
Nu am fost nevoită pâna nu demult ( aproximativ trei ani, și mai exact de la schimbarea radicală de fus orar) să îmi dau seama că e nevoie de tărie de caracter pentru a putea privi cu sufletul deschis propriile temeri și sentimente și să nu fug de ele.
Ceva din mine îmi spune că a durat mai mult decât trebuia, dar brusc și-a facut apariția, o polemica între una si cealaltă parte din mine, argumentând faptul că trebuie acceptate perioadele de nefericire, pe care mulți le văd ca și o stagnare, doar ca pe niște treceri înspre vremuri mai fericite.
În această perioadă pentru mine nu a fost nimic definit, am gasit prea multă confuzie si nesigurantă în tot ceea ce mă definea pe mine ca persoană, căutam încredere în necunoscut, neștiind că omul nu trebuie să caute nimic, căci căutând el pierde din vedere ceea ce știe deja.
Faptul că, pe parcursul acestei trăiri s-au strecurat, poate prea mult, indivizi care prezentau o claritate atât de apretată la suprafața încât te orbea și -ți fractura demersul unei vederi clare asupra dedesupturilor șifonate, care defapt hraneau aceea primă fațadă, iar acest proces a contribuit la neclaritatea avută pâna nu demult.
Fiind speriată si profund rănită de cele petrecute în jurul meu, am oprit acțiunea, care urma să îmi dea răspunsul la întregul dezastru creat de catre frica mea. Și după lungi căutari ( nefolositoare) m-am așezat la o masă care își avea locul într-un local cu specific rustic, care te lasă în voia ta, împreună cu un drag știutor, căruia i-am prezentat starile avute însoțite braț la braț cu semnele de întrebare.
După lungi dialoguri, în acelaș timp multă tăcere din partea mea, am realizat faptul că în om zac doar calități, iar omul, prin gândire și fapte, le transformă în defecte, și pot să spun că nu e ceva firesc sau mai bine spus " de la mama natură" să transformi calitațile în fapte care provoacă necunoașterea de sine.
Aveam prea multe pretenții de la mine și mă chinuiam să fiu perfectă pentru cei de lângă mine,neștiind că această pretenție este una nejustificată, neștiind că , în fapt, comportamentul este cel care definește omul.
Îți prezint acest proces care este prezent în viața fiecărui om zi de zi , ca și o furtună care adună nori mari și cenușii, care se descarcă atunci când plouă, pentru a se elibera...; o parte din noi alege umbrela, pentru a nu fi udați de ploaie, o parte din noi refuză să pășească în furtuna iar o parte din noi, oamenii,aleg să meargă prin ploaie, știind faptul că norii par solizi și opaci, dar ei de fapt sunt goi în procent de aproximativ 99,9%.
Astfel am ajuns să îmi găsesc răspunsul la fiecare lacrimă pierdută, înțelegând ceea ce vrea să îmi spună ea, astfel am ajuns să înțeleg de ce unii oameni dragi sufletului nostru pleacă de lânga noi și nu ne mai dau șansa să îi vedem, și de fapt am ajuns să îmi înțeleg obstacolele emoționale la care noi spunem că nu exista antidot atunci când durerea este provocata. Ori știm prea bine că antidotul il găsim în noi - în loc să ne lăsăm copleșiți de forța confuziei sau a disperării putem să înțelegem că avem posibilitatea de a alege felul în care suntem afectați de suferință, și faptul că mă dedic asupra prezentului nu îmi dă stare de suferință.
Nu putem renunța la ceea ce nu înțelegem, trebuie să cunoaștem ceva așa cum este într-adevăr înainte de a renunța la el.
Abia am început să pășesc în ceea ce mă face pe mine să mă definesc, și știu că îmi va fi greu să ies din tiparul monoton avut, dar la fel știu ca ziua de astăzi nu îmi da voie să mă gândesc la ceea ce a fost ieri pentru că pierd tot ceea ce e mai frumos din azi!
