Un intreg!

Spre surprinderea mea,am ajuns sa imi incep noua viata intr-o calatorie de aproximativ 15 ore,ham..obositor nu?:) dar ce mai conteaza e un nou inceput,si merita orice sacrificiu,m-am asezat pe locul rezervat,am inceput sa vad o multime de culori,care incercau sa isi gaseasca locul,pentru a putea porni din loc.Fiind plictisita de gandurile mele,am inceput sa studiez locul in care ma aflam,si ceea ce imi vedeau ochii era: oameni care savurau calatoria singuri,si aveau o expresie a fetei,ingandurata..fara nici un zambet,erau o non-culoare in acel peisaj,am mai observat si oameni care straluceau de fericire si ma intrebam de ce..?si a venit de indata raspusul..o minune de ingeras care alerga de colo in colo,si era cea mai importanta persoana pentru acele persoane.
O alta parte din peisaj o construiau un frumos cuplu,de moda veche,care mi-a atras atentia cel mai mult,desi erau inaintati in varsta inca exista o iubire adevarata intre ei si am ajuns sa compar un om care isi petrece timpul singur,cu un om care isi petrece timpul insotit de o persoana, totul era mult mai usor pentru cei care erau insotiti,desi la un moment dat se creea o stare de plictiseala,o impartiai plictiseala in doi,avand un lung drum de parcurs,aveai ocazia sa intampini anumite peisaje,care,probabil sunt mult mai frumoase cand le imparti cu cineva,si poti sa imparti bucuria care o ai in acel moment nu sa o pastrezi doar pentru tine,cand esti prea epuizat de intregul peisaj,iti gasesti sprijunul pe umarul celui de langa tine.
Si trecand cu privirea peste toate aceste persoane,mi-am dat seama ca am obosit,si..am intors capu intr-o parte,am suflat usurat dintr-o data,pentru ca aveam si eu un sprijin in dreapta mea,cu care am resuit sa impart intreaga calatorie.
Asadar am inteles un lucru foarte important: este o bucurie sa ai cu cine imparti jumatatea de pat,sa sti ca atunci cand simti ca te prabusesti cineva te ridica,si nu te lasa sa cazi,iar atunci cand lacrima cade pe obraz,sa fie alinata cu o imbratisare care alunga toata supararea si iti da putere sa treci peste tot, dar stiu ca multe persoane au intalnit in viata lor persoana potrivita,si totusi au abandonat-o,au ales sa petreaca timpul fara dragoste,fara iubire adica fara rost,si probabil acei oameni nu stiu ca dragostea e sigurul lucru care ramane in urma noastra,si de asemena ea iti da viata,si, te-ai intrebat vreodata,atunci cand tu nu vei mai fi,care va fi dovada ca tu ai existat vreodata,s-au pentru ce traiesti,care e scopul tau pe acest pamant?
Cititorule eu vreau sa iti spun ceva:) sa nu uiti ca frmusetea e trecatoare,iubirea e eterna,si cu iubirea impartasita,dai nastere unui intreg,care te tine in viata, care te face sa lupti pentru el(pentru acel intreg) si care niciodata nu te va dezamagi pentru ca face parte din tine,si te va urma,indiferent de timp,loc si toate cele,si daca nu ai parte de asa ceva inseamna ca nu existi,si e pacat pentru ca pierzi cele mai frumoase momente din viata ta,deci nu iti pierde dragostea,si sti bine ca orice razboi e mai usor in doi!