duminică, 27 noiembrie 2011

Doar un vis!

Inima e inghetata,frigul patrunde peste tot, lacrimile nu mai pot sa iasa la iveala,raman in interiorul tau ascunse si nespuse,imi amintesc cand imi spuneai ca totul e un infinit si am descoperit ca nu e asa,mi-ai spus ca ma vei tine in brate toata noaptea si nu ai sa ma scapi nici o secunda din bratele tale...si dupa ce ai adormit nu mai stiai ca sunt langa tine...m-ai pierdut,rasuflarea ta ma cuprindea si eu te priveam nu ma saturam de imaginea pe care o aveam in fata ochiilor,imi era de ajuns sa iti simt doar o bucatica din tine...sa stiu ca esti langa mine si somnul imi era linistit.
Imi spuneai ca nu ai sa ma lasi niciodata si ca vom fi impreuna pana cand moartea ne va despartii...si nu mai suntem impreuna...ma uit in jurul acestor cuvinte spuse si nu le mai gasesc rostul pentru ca nu au fost atinse si desi m-ai iubit enorm...cum imi spunei tu,iubirea a murit si nu inteleg cum o iubire poate sa moara...cum poti sa uiti si sa treci cu vederea peste acea iubire si sa treci la alta cu atata usurinta?Poti sa uiti privirea mea,zambetul,dragostea mea,atingerea...rasuflarea?Cum e reactia ta oare... cand nu ma mai gasesti langa tine in pat,si oare ma mai cauti in casa dupa ce am plecat?eu da...
Imi este frica uneori sa pasesc in viata fara tine,nu imi mai gasesc rostul fara tine,nu mai pot zambi daca nu esti langa mine,si pe tine te vad zambind...te vad cu altcineva,iubesti pe altcineva...si as vrea sa pot sa fac si eu ceea ce faci si tu dar...nu pot,imaginea ta ma trezeste dimineata si tot ea noaptea ma adoarme...dar pe tine te intampina altcineva,iubirea mea nu mai e de folos...e pierduta, e uzata....e prea transparenta.Sa sti ca am incercat sa te inlocuiesc...dar nu mi-a iesit,am incercat sa imi controlez firea cand te intalnesc dar ea devine tot mai timida...am incercat sa imi spun mie ca nu te mai iubesc...dar ma mint,te iubesc enorm si nu stiu de ce...te iubesc si nici macar nu faci parte din viata mea de mult timp...Acum nu te mai pot privi,desi oriunde ma duc si aud numele tau tresar si te caut din priviri,tot ce mi-a ramas e doar iubirea pe care o port cu mine in orice colt al lumii,privesc poza ta...si ochii se aglomereaza cu lacrimi..si eu tot te astept...te astept si nu mai vi...timpul trece si tu nu esti langa mine,din nou ma intampina o sarbatoare fara tine,si tot aud ca timpul le rezolva pe toate...dar se pare ca la mine nu fuctioneaza acest truc...nu exista antidot...'melodia noastra' si astazi o ascult si pentru mine tot 'a noastra a ramas' dar tu ai uitat ceea ce mi-ai promis...m-ai ranit si mi-ai cerut scuze,dar durerea care a ramas in suflet cine o va duce mai departe?...
Pur si simplu s-a uitat,si eu nu inteleg cum...poate nu am eu capacitatea de a intelege ce se intampla in jurul meu...poate nu mai am nimic...Si stiu ca maine ma voi trezi din nou fara tine,si nu ma sperie acest rol...il joc de ceva timp...ma sperie faptul ca nu mai exista cuvant si nu mai exista credinta...Si desi sufletul meu e sfasiat, trebuie sa imi conduc viata cu foarte multa atentie,se pare ca timpul nu se opreste in loc pentru mine...
Am invatat,fara sa vreau,sa traiesc fara tine!!!
E brusc cum se termina totul dar....e doar un vis urat care va trece in cateva momente daca ma voi uita pe geam si voi numara pana la 50:) si e ca si cum nu a fost....

luni, 7 noiembrie 2011

'invingator' sau 'invins'

Sala este plina....agitatie exista pana la limitele imposibilului,oameni care nu au reusit sa mai ocupe loc,se inghesuiau pe la intrarile care erau puse la dispozitie.
Splendid isi fac intrarea concurentii,fiind un amator reuseai sa analizezi fiecare concurent in parte fara emotii,vedeai cum pe fata lor era expusa frica,emotiile si toate astea pentu un moment foarte scurt de glorie.Si sa inceapa spectacolul,gimnastii aveau ocazia sa ofere publicului tot ce e mai bun.Totul decurge normal concurentii se intrec,multimea este agitata aproape fiecare dintre privitori sustineau cate un concurent...ceea ce era bine,pentru ca desi gafau,ei mergeau pana la capat cu exercitiul, nu renuntau.Ne-a atras atentia tuturor un concurent care datorita loviturii a trebuit sa paraseasca concursul...trist nu?
Si ce ciudat e pentru unii cand habar nu au pentru ce se lupta,e asa de ciudat incat poate nici nu ai sa intelegi ca unele persoane se 'antreneaza' luni intregi pentru un moment de glorie de 30 de secunde,si ai ocazia sa il savurezi acel moment cu mandrie sau sa mai astepti probabil anii pentru a avea ocazia de a incerca din nou.
Asa e cu orice moment in viata,noi ne dam titlul de 'invins sau invingator' avem momente de triumf in viata care relativ au fost atinse daca nu din prima, din a doua oara,dar au fost si momente cand am dat gres si am lasat problema nerezolvata zicand : 'e prea greu, nu e de mine, nu ma reprezinta'.Da stiu ca e greu sa recunosti ca esti infrant...ca ai dat gres sau ca nu ti-a iesit din prima ceea ce vroiai,dar nu trebuie sa iti fie rusine pentru ca nu doar tu treci prin asa ceva,nu e o rusine sa fi infrant e o rusine atunci cand lasi problema nerezolvata,mda sa nu trecem asa de usor peste acele momente...(asta imi sopteste ceva din mine :) )si urmarea care o ai dupa acel eveniment esuat nu e atat de placuta,dispare cheful de viata,uneori poate in perna ta unde simti si vezi doar tu versi o lacrima,chiar daca lumea e un zambet in jurul tau, nu poti sa te imbraci nicidecum cu un zambet,nu iti mai gasesti rostul in nimeni si nenumarate stari si treceri de spirit petreci,din cauza simplului fapt ca ai dat gres...Incearca nu iti fie teama ca vei gresi din nou,daca vei gresi vei mai incerca inca o data si cu siguranta vei reusi,nu renunta la ceea ce vrei,nu iti ascunde visul,dorintele printre esecuri,e greu sa le aduci la suprafata uneori,si probabil e si mai greu sa le aduci de unu'l singur,dar atunci cand vei ajunge la final si vei avea ceea ce ti-ai dorit...va fi incredibil de minunat.
Nu iti fie teama sa incerci, nu pastra in tine ceea ce simti si ce vrei sa faci pentru ca se va pierde ocazia de a face acel lucru,nu iti fie teama de responsabilitate,munca,iubire,om sau ce o fi el.
Si am captat o intamplare de la cineva care zicea asa:era un copil, care era pasionat de patinaj artistic(persoana talentata ii placea foate mult ceea ce facea) a fost vizionat de multe persoane,printre care si un campion mondial la patinaj care a ramas profund impresionat de ceea ce vazuse,regasindu-se in acel copil care deabea isi incepea viata,si i-a oferit copilului o pereche de patine performante,si ocazia de a patina impreuna...copilul fiind foarte entuziasmat,isi petrecea ore in sir antrenandu-se, in acel timp a fost contactat daca nu vrea sa participe la anumite evenimente cu marele campion,si trecuse un an...si copilul vroia sa fie mai bun,mai stapan pe sine...desi el stia ca este bun si stapaneste fiecare exercitiu,intr-un final copilul s-a hotarat sa incerce patinele primite...o mare dezamagire pt ca patinele nu mai erau bune...el crescuse,si sa il contacteze pe omul care i-a daruit patinele si sa accepte propunerea lui,omul nu mai putea sa practice acel sport,starea lui de sanatate nu ii mai perimitea sa faca mici un fel de efort fizic,si i s-a zis:eu cand te-am vazut am avut incredere deplina in tine,de asta te-am abordat,de ce nu ai avut incredere in mine,ne descurcam impreuna mult mai bine,intampinam amandoi greutatile si invatam mai repede exercitiile,baiatul nu mai avea cuvinte,vazand situatia si vazand ca nu mai poate sa fie alaturi de acel om,a renuntat sa mai practice din acel moment patinajul,a investit rabdare,afectiune,atentie,antrenamnet atatia ani si a renuntat,pentru ca acele cuvinte l-au demoralizat si a crezut ca i s-a inchis portile.
Intradevar sunt anumite momente in viata care nu trebuie ratate,probabil uneori le ratam pentru ca nu avem curajul de a face,nu ne credem in masura,sau nu avem incredere in noi ca putem sa atingem acel ceva,si daca pierdem acel moment nu mai exista nici o cale de a ajunge la el,crede in tine si va exista sansa de a incerca de cate ori vrei tu!
'Viaţa este un joc dur, ce ne învaţă să fim învingători, dar pentru a fi învingători avem nevoie de experienţă, iar experienţa se câştigă la rândul ei prin puterea de a merge mai departe.'