Un intreg!

Spre surprinderea mea,am ajuns sa imi incep noua viata intr-o calatorie de aproximativ 15 ore,ham..obositor nu?:) dar ce mai conteaza e un nou inceput,si merita orice sacrificiu,m-am asezat pe locul rezervat,am inceput sa vad o multime de culori,care incercau sa isi gaseasca locul,pentru a putea porni din loc.Fiind plictisita de gandurile mele,am inceput sa studiez locul in care ma aflam,si ceea ce imi vedeau ochii era: oameni care savurau calatoria singuri,si aveau o expresie a fetei,ingandurata..fara nici un zambet,erau o non-culoare in acel peisaj,am mai observat si oameni care straluceau de fericire si ma intrebam de ce..?si a venit de indata raspusul..o minune de ingeras care alerga de colo in colo,si era cea mai importanta persoana pentru acele persoane.
O alta parte din peisaj o construiau un frumos cuplu,de moda veche,care mi-a atras atentia cel mai mult,desi erau inaintati in varsta inca exista o iubire adevarata intre ei si am ajuns sa compar un om care isi petrece timpul singur,cu un om care isi petrece timpul insotit de o persoana, totul era mult mai usor pentru cei care erau insotiti,desi la un moment dat se creea o stare de plictiseala,o impartiai plictiseala in doi,avand un lung drum de parcurs,aveai ocazia sa intampini anumite peisaje,care,probabil sunt mult mai frumoase cand le imparti cu cineva,si poti sa imparti bucuria care o ai in acel moment nu sa o pastrezi doar pentru tine,cand esti prea epuizat de intregul peisaj,iti gasesti sprijunul pe umarul celui de langa tine.
Si trecand cu privirea peste toate aceste persoane,mi-am dat seama ca am obosit,si..am intors capu intr-o parte,am suflat usurat dintr-o data,pentru ca aveam si eu un sprijin in dreapta mea,cu care am resuit sa impart intreaga calatorie.
Asadar am inteles un lucru foarte important: este o bucurie sa ai cu cine imparti jumatatea de pat,sa sti ca atunci cand simti ca te prabusesti cineva te ridica,si nu te lasa sa cazi,iar atunci cand lacrima cade pe obraz,sa fie alinata cu o imbratisare care alunga toata supararea si iti da putere sa treci peste tot, dar stiu ca multe persoane au intalnit in viata lor persoana potrivita,si totusi au abandonat-o,au ales sa petreaca timpul fara dragoste,fara iubire adica fara rost,si probabil acei oameni nu stiu ca dragostea e sigurul lucru care ramane in urma noastra,si de asemena ea iti da viata,si, te-ai intrebat vreodata,atunci cand tu nu vei mai fi,care va fi dovada ca tu ai existat vreodata,s-au pentru ce traiesti,care e scopul tau pe acest pamant?
Cititorule eu vreau sa iti spun ceva:) sa nu uiti ca frmusetea e trecatoare,iubirea e eterna,si cu iubirea impartasita,dai nastere unui intreg,care te tine in viata, care te face sa lupti pentru el(pentru acel intreg) si care niciodata nu te va dezamagi pentru ca face parte din tine,si te va urma,indiferent de timp,loc si toate cele,si daca nu ai parte de asa ceva inseamna ca nu existi,si e pacat pentru ca pierzi cele mai frumoase momente din viata ta,deci nu iti pierde dragostea,si sti bine ca orice razboi e mai usor in doi!

un nou inceput,noi amitiri

Punand lumea la cale impreuna cu 2-3 persoane,am hotarat sa o luam catre nicaieri, adica oriunde.Am pornit la drum,agitati,fericiti,glumeti habar nu aveam unde mergem si unde ajugem,dar ce mai conteaza, important este ca am pornit.
Astfel, tot ceea ce am intampinat a fost ceva nou",un nou" placut si interesant in acelasi timp,pentru ca nu aveai cum sa te plictisesti.Incet isi facea aparitia printre noi si "un soare", o companie placuta de altfel,razele lui strapungeau peisajul care de abia trezit dupa o noapte intunecata,numai bine si-au facut aparitia razele soarelui pentru ca era prea multa ceata in jurul nostru,muzica care era la fel si ea cu noi:) te facea sa visezi si mai mult, dar nu te lasa sa adormi,copacii,padurea te incurajau si ele sa mergi mai departe sa vezi cu adevarat fericirea,sa te faca sa uiti de problemele pe care le ai,gandul meu zbura departe,si sper sa si ajunga la destinatie,asadar fiecare era in lumea lui,dar dintr-o data un zgomot foarte ciudat ajunge la urechile noastre,gata am revenit la realitate.
Ne intrebam ce e,fiind curiosi de felul nostru am coborat din masina,care era si ea obosita de la atata drum, si ce ne vad ochii,una dintre cele mai renumite cascade din lume(wow).Hai sa incepem putin sa caracterizam cascada,sa stim despre ce vorbim,cascada Niagara este cea mai puternica cascada din America de Nord avand un debit mediu de 4200 m3/s.Debitul renumitei cascade depinde in mod direct de nivelul lacului Erie,cascada atinge debitul maxim in timpul zilei,mai putem spune despre ea ca s-a format aproximativ,acum 10.000 de ani,este un ansamblu format din trei caderi de apa situate la granița dintre statul nord american New York din Sua si provincia Ontario din Canada,un loc minunat si aici pot spune ca puterea Lui Dumnezeu e mare,eram milioane de oameni din diferite parti ale lumii,dar ne aflam toti acolo doar pentru un singur scop,te uitai la fiecare persoana in parte si gaseai setea de a descoperi tot mai mult si de nu a pierde nimic din fata ochilor.
Sunetul apei care iti dadea voie sa il asculti doar pe el,te rupea de realitate,te facea sa fii tu cu adevarat,sa fii fericit,sa zambesti fara motiv,sa fii doar tu chiar daca in jurul tau se aflau milioane de persoane,ne-am incarcat bateriile cu totii,am pornit la drum din nou,dar peisajul il aveai in fata ochilor de fiecare data cand clipeai,si te linistea acea imagine, iti dadea energie,iti dadea puterea sa mergi mai departe,iti dadea puterea sa fi TU.La reintoarcere,seara ne-a acaparat si pe noi in peisaj,obosita,gandita, am realizat ca am facut inca un pas in noua mea viata,un pas important pentru mine,de ce zic asta,pentru ca am langa mine persoane care ma iubesc pentru nimic,adica ma iubesc pentru ceea ce sunt,asadar am putere sa merg mai departe,sunt fericita pentru ca nu mai este mult pana cand soarele va rasari,si sunt linistita in acelasi timp,ca am un asternut curat in care pot sa privesc razele soarelui linistita,si lucida,neinfluentata de nimeni si nimc,doar de sufletul meu.

Intr-un final ajunsi la locul de unde am pornit spre nicaieri,epuizata, m-am asezat in pat,cu zambetul pe buze,pentru ca a mai trecut inca o zi cu folos,si bineinteles cu amintiri extraordinar de frumoase,si ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut ocazia sa vad o asa minune!

gustar si rapciune

Aflandu-ma in tara tuturor posibilitatilor,asezata pe o banca singuratica de felul ei, dar locul unde se afla ea plasata era superb,si anume, pe un petec de plaja care era umezit de valurile unui lac care a acaparat de-a lungul timpului multe amintiri.Insotita de sunetele speciale si timide ale unui pian,linistea mea a fost conturbata de o voce pe care nu ma asteptam sa o aud,la fel, si o imbratisare neasteptata, dar placuta in acelasi timp;am intalnit o veche prietena pe care nu o mai vazusem de o perioada lunga de timp,am ajuns sa discutam multe lucruri si bineinteles s-a ajuns si la partea sentimentala,unde starea ei de spirit s-a schimbat automat(eram confuza,nu intelegeam ce se petrece). S-a oprit pentru o secunda si m-a intrebat "ai fost iubita sau indragita vreodata"?(reactia mea a ramas aceeasi, nu intelegeam ce se petrece).Raspunzandu-i la intrebare,a inceput sa imi detalieze subiectul dragoste,iubire,(subiecte greu de atins si de inteles pentru multe persoane)perioada ei petrecuta in acelasi loc in care ma aflam si eu,i-a permis sa intalneasca o persoana care sa ii fie aproape si care sa ii atraga atentia intr-un mod deosebit,unde zorii zilei erau intampinati cu priviri linistite si fericite in acelasi timp,fara multe cuvinte;limbajul trupului isi facea locul acolo,dar intr-un mod armonios nu vulgar,(era asa de emotionata de subiectul atins, incat nu se mai afla langa mine in acel moment, pur si simplu retraia acel moment) buzele le simteai chiar daca nu erau atinse, gandurile erau aproape identice,sentimentele spre surprinderea lor erau de nedescris(uneori sentimentele sunt atat de puternice incat nu le poti descrie in cuvinte)ziua insorita de felul ei in acea perioada,dar era racorita discret de cate un sarut pe care doar ei il simteau si il vedeau,vorbele se impleteau melodic intre ei de necrezut,desi se aflau in jurul lor un grup de persoane,erau doar ei, in lumea lor pe care nimeni nu a acesat-o,viitorul parea compromitator,credul si rezistent,seara era asteptata uneori prea insistent pentru a avea posibilitatea de a deveni mai intens un intreg,au fost descoperite multe comori care...au trebuit ingropate,(stai asa...totul era de vis..de ce s-a terminat asa de brusc..fara motiv???)dintr-o data erau doua lumi nu una,vedeai doua pareri nu una,vedeai doua inimi nu una,(atat dureaza fericirea??)in acele seri au fost momente in care a fost atinsa fericirea aproape pana la imposibil(era foarte sigura de ceea ce imi spunea)si totusi a ajuns sa gaseasca liniste, fericire si dragoste si momente speciale care au fost ingropate,foarte usor,si intr-un timp foarte scurt.Pe obrazul ei bine definit,a inceput sa curga o lacrima iar trupul ei nu isi mai avea control(vremea si ea parca tinea cu acel sentiment neplacut,valurile si ele se certau,soarele a disparut s-a pierdut printre nori)si mi-a spus: uneori e mai bine sa aprobi totul,desi in sinea ta nu e asa,lasa-l pe om sa creda ce vrea si aproba-l,la fel respecta-i deciziile,si lasa faptele sa vorbeasca in urma ta,si mai ales nu alerga dupa caruta care nu te asteapta,am incercat sa intru si eu in acel monolog si sa il transform intr-un dialog pentru a alina putin situatia,i-am spus: fii fericita pentru ca sti sa iubesti,fii fericita pentru ca ai reusit sa faci pe cineva sa zambeasca fara motiv si sa simta anumite chestii pe care poate nu o sa le mai simta niciodata,si fii fericita ca ai reusit sa demonstrezi ca exista iubire,intelegere si respect!Sunetul pianului brusc s-a oprit,valurile nu mai acaparau nici o amintire,plaja la fel, peisajul a murit in acea clipa(ma intrebam de ce..??)am gasit raspunsul,care de fapt era in fata mea,omul face locul,omul face totul,esti ceea ce vrei,si vei fi ceea ce sti sa fi,dar nu uita..timpul trece si nu il mai poti intoarce,si atunci cand o usa se va inchide in fata ta fara nici un raspuns concret nu uita ca mai ai si o fereasta care asteapta sa o deschizi:)