la revedre octombrie, bun venit noiembrie!

Trick or treat (truc sau tratarea),aud la fiecare colt de strada,copilasii imbracati in fel si fel de costumase si nu lipseste dovlecelul din mana,casele la fel si ele decorate,sincer sa va spun nu credeam ca se pune un pret asa de mare peste aceasta zi.
Incepe sa picure...hamm...incerc sa maresc pasul dar tot mai tare incepe sa ploua,avand castile in urechi muzica potrivita starii de spirit,deci se accepta ideea.Toate aceste trairi m-au dus la anumite chestii pe care eu le-am invatat de la parintii mei,lucruri marunte nesemnificative pentru unii.Nu pot sa uit cum spunea tata sa fac cruce la paine inainte de a o incepe,si multe multe lucruri micute dar esentiale.Rasuflu...si merg inainte...picurii imi atingeau obrazul tot mai des,dar nu ii simteam,eram mai profund bagata in acele mici detalii,pe aleea pe care mergeam apareau familii,grupuri de persoane care ma intimidau care doar prin imaginea lor creeau emotii persoanei mele...pfff senzatia de dor aparea,privirea mea era tot mai pierduta,nu mai vroiam sa ajung la destinatie,vroiam sa ma duc....la infinit,vroiam sa ajung la familia mea sa petrec timpul cu ei,sa fiu doar pentru ei,vroiam sa ma trezesc in camera mea,sa o aud pe mama chemandu-ma la masa,pe tata zicnadu-mi sa nu mai lenevesc atata timp in pat,m-am intristat...si mergeam inainte pe alee,frunzele uscate imi decorau calea....si am gasit prin mintea mea cuvintele:'fa macar o fapta buna o data in zi,indiferent ce faci dar fa,si ziua se va schimba' zis si facut, vazand ce bucurie am creat acelei persoane,mi-am recapatat zambetul pe buze,si chiar daca ceea ce am facut nu a fost un gest nobil..imens dar am facut un om fericit si uite asa am revenit la starea de spirit de la inceput.
Asa am gasit o cale de a alunga tristetea si doru,asa am gasit inca o parte din mine care era ascunsa!
Si nu mai exista frica intensa care ma predomina,exista stabilitate,echilibru nu e in totalitate finisat dar este si asta e bine.
Astept ziua de maine pentru a intampina soarele,si pentru a intampina noi intamplari,noi oameni.
Invat zi de zi sa descopar tot mai multe parti din mine,sa le exploatez si stiu ca citind toate cele spuse de mine probabil ti se vor parea ciudate,dar sunt un om ciudat,dar si eu iubesc,sufar,zambesc...traiesc,impartim acelasi cer...deci e loc destul sub soare,nu iti face griji.
Si poate te intrebi 'de ce am ajuns sa scriu aceste fraze,de ce am acest blog?' Gasesc in mine aceste cuvinte si nu vreau sa se piarda,gasesc in mine aceste amintiri si vreau sa ramana imprimate,sunt la o distanta prea mare ca sa am parte de alinarea corespunzatoare,pur si simplu traiesc ceea ce scriu...
Decii trick or treat??? :)

Intre patru pereti!

Intinsa pe jos,cu capul indreptat spre tavan,ma plimbam si eu prin visele mele,si ce sa vezi unde am ajuns,la mine acasa:) gandul mi-a zburat la camera mea defapt,care era un refugiu uneori pentru mine,un loc in care ma simteam in siguranta si unde ma simteam protejata.Si am mai ajuns cu gandul la unele persoane care fac parte din viata mea,la cum ma vad acele persoane pe mine,pot sa marturisesc ca nu ma simt atat de confortabil in noua mea camera,pentru ca e atat de goala...nu are pe nimeni in ea doar patru pereti care o imbraca si,acum este de datoria mea sa incep sa o imbrac incet,incet,sa o personalizez,hammm,am un sentiment de frica,pentru ca e ceva nou.
Ce sa vezi primele zile de acomodare au fost jalnice,nu mi-au placut deloc,si ce m-au tinut in loc au fost urmatoarele vorbe: "Doamne da-mi seninatatea sa schimb ceea ce pot schimba,curajul sa acept lucrurile pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a le deosebi." Aceste vorbe nu am sa le pot uita niciodata,de fiecare data cand ma aflu intr-un necaz sau am o dezamagire,imi inchid ochii, imi gasesc acele cuvinte in mine si pasesc mai departe si de ce sa nu zic ca,da simt si eu frica,simt ca uneori ma clatin,dintr-o parte in alta,nu imi gasesc locul,nu mai sunt persoanele care ma ridicau langa mine,si asta ma sperie si mai tare,nu mai pot sa alerg la ele sa le spun ce si cum,nu mai am cum sa simt atingerea lor atunci cand am nevoie de o alinare,intr-un cuvant nu mai am nimic din ceea ce ma tinea pe mine in picioare si acum trebuie sa invat singura sa fac tot ce faceam impreuna cu acele persoane....(da asta gaseam eu in primele mele zile...in care nu ati mai fost voi langa mine)
Nu stiu cum, dar m-am ridicat de pe podeaua rece,si un zgomot m-a chemat spre usa...cineva era in fata usii,eram curioasa sa vad ce se petrece dincolo de usa,si mi-am facut curaj si am deschis usa,m-au intampinat o groaza de persoane care mi-au colorat viata pentru un moment,dar foarte scurt a fost acel moment,se pierdeau pe drum acele persoane,ori ca ele vroiau,ori ca vroiam eu,(sti..uneori e mai bine sa cunosti o persoana, dar atat cat trebuie pentru ca daca ajungi sa cunosti si ce este dincolo de perdea s-ar putea sa nu mai fie ceea ce iti doresti tu)si dupa cum am zis,am trecut prin clipe neplacute,in care primeam sfaturi de genu: hai ca poti,toate trec,o sa fie bine...etc,mda, asta zic si eu cam zilnic, le auzi astea din partea tuturor,si putine persoane se ofera sa se implice impreuna cu mine si sa rezolvam impreuna acel ceva,si am gasit si raspunsul la "de ce putine persoane sunt langa tine la greu"...pentru ca e foarte usor sa lasi responsabilitatea deoparte si sa te faci ca nu exista:D
Am ajuns sa traiesc si zile,sau pot sa zic saptamani in care chiar nu ma recunosteam,nu eram eu,si poate te intrebi de ce...pai uite de ce am avut anumite "satisfactii" pe moment,si am cazut in ele,m-am lasat dusa de vorbe,de oameni,de tot felul de chestii ciudate care la acel moment erau foarte atractive pentru mine,(sti cum e senzatia? e asa cand crezi in ceva ce nici nu exista..si nici nu va exista dar tu mergi spre acel ceva...)si noroc cu persoana de langa mine...care nu am mentionat-o de la inceput,care m-a tras de maneca si mi-a aratat lumina si mi-a zis in felul urmator: "Andrada,fii tu,pentru ca esti bine asa cum esti,si urmeaza-ti drumul pentru ca e bine ceea ce faci." Deci din multimea aceea de persoane care ma asteptau la usa doar una s-a oferit sa ma ridice si sa imi ofere ajutor,si sa mearga cu mine pana la capat,si zambind mi-a acordat sprijin,afectiune,incredere,si doar cu ajutorul acelei persoane am ajuns sa fiu "eu" din nou!
E greu sa incepi totul de la 0,stiu,e greu sa nu ai nimic,stiu,dar daca ai un pic de vointa,credinta si incredere in tine,ajungi sa cunosti parti din tine,de care nici nu banuiai!
Cheia spre acel drum este sa fii TU,sa nu iti fie frica de ceea ce esti,sa nu iti fie frica de ce gandesti,si sa spui ce gandesti,suntem oameni nu suntem perfecti este adevarat,dar avem capacitatea de a distinge binele de rau,si noi alegem partea in care sa traim!

PS: IMI LIPSITI FOARTE MULT SA STITI,IMI ESTE DOR DE VOI SI VA MULTUMESC CA FACETI PARTE DIN VIATA MEA!!!!

copilul din tine!

Cred ca fiecare dintre noi a ajuns sa iubeasca pe cineva,sau sa se simta foarte apropiat de o anumita persoana,si inainte de a cunoaste persoana iubita,erai un om la care ii trecea vremea greu,noptile erau prea lungi,nu gaseai sens la ceea ce trebuia sa aiba sens,si ajungeai la chestii care nu erau destul de definite ca sa poti sa le intelegi,sau probabil le intelegeai dar nu le dadeai atentie,sau probabil asteptai sa adormi ca sa uiti de toate,si nu asteptai dimineata pentru ca ea te aducea la realitate,indiferent daca vroiai sau nu.
Si dintr-o data apare in viata ta un suflet care te face sa fi ceea ce nici noi nu stim ca putem fi,si vezi treptat cum tot mai mult te transformi intr-un copil care are nevoie de multa atentie,dragoste si afectiune.Toata aceasta schimbare daca nu este"alimentata" se pierde,este exact ca si cum ai avea un ghiveci cu o floare pe care daca nu o mai uzi ea se va ofili,si rare sunt cazurile cand se poate salva floarea,adica de putine ori gasesti persoane care sa duca pana la capat visul lor,si de asemenea gasesti o multitudine de persoane care se complac in ceea ce traiesc,fiind nefericiti,sau pur si simplu nu vor sa mai lupte pentru viata lor,sau fericirea lor,si stationeaza,si trece vremea,si ajungi sa vezi ca nu sti ce inseamna sa fi un copil intr-un corp de adult,ajungi sa nu te bucuri de lucrurile care te fac fericit,si incet incet dai viata unui om fara caracter,fara viata.
Cand vorbesc de iubire,dragoste sau fericire prefer sa raman un copil care este rusinos:) care deabea asteapta sa vada persoana iubita,care isi schimba glasul cand vorbeste cu persoana iubita,si comportamentul si vorbele care se adreseaza acelei persoane nu duc niciodata la suferinta,pentru ca esti dedicat acelei persoane,si doar cu acea persoana ajungi sa te comporti atat de delicat si finut,incat plutesti cu acea persoana in acele momente,nu exista timp,spatiu,nimic nu mai exista atunci.
Da,am intalnit persoane care sa ajunga la aceste sentimente,la acea stare,dar totul s-a spulberat atunci cand persoana de langa a renuntat sa mai continue sa fie impreuna,si datorita acelei dezamagiri a pierdut tot ceea ce a avut mai bun,tot ceea ce il facea fericit,si s-a ajuns intr-o extrema,in care nu mai pretuiesti iubirea,ci iti bati joc de ea,nu te mai gandesti la cei din jurul tau,devi un egoist,si tinzi sa chinui intr-un mod indirect persoana care va fi langa tine,cu ideea ca si ea va putea face la fel,ca toata lumea e la fel, dar te-ai intrebat oare tu nu faci parte din ei?Adu-ti aminte ca o data ai fost si tu special,ca ai iubit,asa cum doar tu ai stiut,ca ai fost Tu cu adevarat si stiai sa iti exprimi sentimentele cu adevarat sa nu fi fals!
Din cauza asta sunt foarte putine persoane care ajung sa iti fie alaturi de tine pana la final,pentru ca se satura sa mearga inainte cu aceeasi personalitate,implantandu-si in cap ideea:"daca ti-ai batut joc de mine,si mi-ai facut rau,si eu stiu sa fac..ce sunt mai prost-(a)decat tine".Si uite asa raul predomina mai mult decat binele,si ajungem sa fim niste persoane care habar nu au pentru ce traiesc,sau ce scop au ei in viata.Si ceea ce nu ma trage inapoi de la iubirea adevarata,respect,dragoste,este mama si tatal meu, nu pot avea un exemplu mai bun decat asta,cand vad ca la 40 de ani,exista iubire,gelozie( o gelozie frumoasa)respect,si probabil cuvintele astea le-ai mai auzit dar am si fapte,mi-am dat seama si am vazut ca impreuna poti sa faci un imperiu,pornind de la zero,si poti sa iti construieti visele daca ai persoana potrivita langa tine,poti sa ajungi dincolo de nori daca vrei:)e nevoie sa crezi,si sa iti doresti!
Si ceea ce nu pot sa inteleg este aceea chestie cand tu imi confirmi ca iubesti pe cineva,si poti avea ochi si pentru altcineva,adica iti atrage atentia si altcineva,nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg,daca iubesti iubesti...si nu poate sa te intimideze aceste ispite,daca ajungi sa fi un asemenea om,inseamna ca nu ai personalitate, nu ai caracter,si tinzi sa traiesti cu satisfactia de moment,care te face fericit un moment,si apoi intampini greutatile si iti spui ca nu exista iubire adevarata si toata lumea e la fel.
Probabil vad eu mai altfel acest cuvant "iubire" sau il simt altfel,dar prefer sa raman asa decat sa fiu ca multi altii,chiar daca am intampinat si eu greutati,si a curs si pe obrazul meu lacrimi,nimic nu ma face sa ma opresc din visul meu,voi fi un copil cand voi iubi,pentru ca ei simt mult mai multe chestii, nu le judeca,si voi fi eu,cu ceilalti din jurul meu
!Sa nu uiti ca esti ceea ce vrei,si exista iubire adevarata,doar ca unii

nu sunt dispusi sa o incerce,sa o guste,pentru ca e prea pura,prea inocenta....

alb=puritate=fericire

O priveam,era incantatoare,ma privea si imi transmitea fericire,zambea si emana iubire,asta am gasit eu in "fata imbracata in alb",care a fost si este pot sa zic un idol sau un indrumator pentru mine.
Cadrul este mirific,iar personalul la fel,agitatie,emotii,zumzete,toate astea erau provocate de un eveniment important,la fel de important ca si viata.
Isi face intrarea o printesa...o frumusete de femeie,rafinata,suava,plapanda, care capteaza atentia tuturor,rochita care o purta,era special doar pentru ea,orice miscare facuta de catre ea,te facea sa ii acorzi mai mare atentie.
Se aseaza langa persoana care o face sa straluceasca atat de mult,apoi privirea ei se indreapta catre persoana care i-a dat viata,cu lacrmi in ochi,o privea cu drag si in acelasi timp ii multumea pentru toate clipele petrecute impreuna,de altfel,privirile ei erau indreptate spre intreaga familie,o privire care era intersectata de o pace si de o liniste imensa,chiar daca in jurul lor era o agitatie continua.
Chiar daca inaintea acestui frumos eveniment,intreaga familie a gustat din raul acestei lumi,cu ajutorul lui Dumnezeu au reusit sa invinga orice durere,sa o rezolve in acelasi timp,si sa nu isi piarda increderea in Divinitate.
Atunci cand doua inimi se unesc,si iti sunt alaturi oameni care te iubesc pentru nimic,e imposibil sa nu fi cel mai fericit om de pe fata pamantului.Esti fericit pentru ca vei avea intreaga viata un sprijin acordat de omul care te iubeste,si sti ca jumatatea ta de pat este ocupata de acea persoana,si "la bine si la rau" iti este alaturi....nu mai ai nevoie de nimic,atunci esti cu adevarat implinit,atunci sti de fapt pentru ce ai luptat si poti sa rasufli linistit,pentru ca nu s-a batut atata drum degeaba,ci s-a batut cu cel mai important scop!
Vorbind de o frumoasa casatorie,pot sa spun urmatoarele:
“Dragostea este rabdatoare, dragostea este buna
si nu invidiaza pe nimeni.
Dragostea nu este laudaroasa, nici ingamfata sau nepoliticoasa;
niciodata egoista,nu poate fi jignita,
Dragostea poate infrunta orice,
nu exista limite pentru credinta ei,
dragostea este speranta si rabdarea.
Intr-un cuvant, exista trei lucruri
care vor exista intotdeauna: credinta, speranta si dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
Pe aceasta cale vreau sa ii urez verisoarei mele iubite,casa de piatra,multa fericire,si sanatate! Imi pare rau ca nu sunt prezenta fizic la nunta ta,dar crede-ma ca sufleteste eu sunt acolo!!!
Si mai bine doi decat unul,caci,daca se intampla sa cada,se ridica unul pentru altul!