Un inger pierdut!!!

Cu totii ne ferim de anumite clipe care ne fac intr-un fel sau altul inima sa planga si ciudat este faptul ca la acea durere nu exista antidot si uneori nici timpul nu mai are efect asupra acelei dureri.
Indiferent cum pierdem o persoana...doar atunci cand o pierdem ne dam seama cat de importanta era in viata noastra,doar atunci realizezi faptul ca acel om care de fapt nu mai este prezent in viata ta are o amprenta atat de adanca in viata ta, incat nu ai cum sa stergi sau sa dai la o parte tot ceea ce a construit in viata ta.
Si se pare ca nimeni nu este ferit de asa ceva...
Este primul Craciun petrecut fara tine,in mine inima imi plange si stiu ca alaturi de inima mea mai plang inca multe alte inimi care nu au cum sa te uite...Ai fost si nu mai esti este atat de usor sa citesti acele cuvinte...dar este atat de greu de inteles, de ce...?
Timpul nu mai este foarte important atunci cand toate sunt pe placul nostru dar atunci cand se dau lucrurile peste cap,este 'dureros' timpul pentru ca trece atat de greu te chinuie si parca nu te mai lasa sa iesi din acea stare.
Este atat de ciudat fapul ca o clipa frumoasa petrecuta in viata ta nu isi pune atat de mult amprenta ca si o clipa neplacuta,ea stationeaza mai mult decat ar trebui uneori.
Uneori cand paseam in locuri unde ne-ai fost alaturi,firesc,asteptam sa te gasesc printre noi,sa stiu ca esti langa noi si am asteptat si am asteptat si nu veneai si mai dureros este faptul ca aceasta senzatie s-a intamplat de multe ori si durerea este mai mare pentru ca simti nevoia sa vezi prezenta acelui om, simti ca trebuie sa fie acolo unde odata ii era locul.
Si nu am avut cand sa iti spun faptul ca indiferent cat de greu va fi si indiferent prin cate va trebui sa trecem,noi,...vom duce mai departe ceea ce ai lasat tu,si nu ai cum sa gasesti obligatii in ceea ce va urma pentru ca in acest caz nu exista obligatii,exista suflet,iubire si respect pentru ceea ce ai lasat aici,in acest loc in care uneori este prea multa rautate si prea multe lacrimi.
Este o durere care nu o pot descrie si un dor care nu il pot stapani.
Ma uit la poze in care eram impreuna cu totii si ce imi ramane de facut este sa imi sterg lacrima de pe obraz si sa inchid ochii pentru a fugi de durere si ma retrag in ceea ce fac acum...
Ei imi aduc zambetul pe buze atunci cand mama imi spune ca sunt ca si tine,si ceea ce ma face sa fiu fericita si implinita cu adevarat este ca am si eu acum doi fratiori care mi-am dorit atat de mult...si acum ii am cu adevarat si cu totii ii iubim si de abea astept sa ma intorc acasa sa ii vad, sa ii strang in brate, sa fiu cu ei!
Si din nou am intampinat ceva nou in viata mea,din nou a mai trecut inca o zi care a lasat ceva in urma ei si va deveni in timp o amintire...
Si ma uit la cer,acolo unde esti,imi cer vointa pentru a merge mai departe si iti zambesc pentru ca stiu ca de acolo de unde esti ne iubesti si ne susti cum sti tu cel mai bine!!!
TE IUBIM SI NU TE VOM UITA NICIOADATA!!!
DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE!!!

Little miracle!!!

Fiind o persoana caruia ii place sa calatoreasca, am poposit prin mai multe 'casute' si intr-una din ele printre altele era prezenta o micuta biblioteca,care era la dispozitia mea...ham numai bine,dupa ce m-am balacit in spuma si balonase, m-am asezat in pat si am ales sa citesc una dintre cartile expuse,nu am ales o carte anume am ales la intamplare...si am dat de o carte care m-a impresionat si era vorba despre: doua persoane care traiau intr-o lume de piticoti; ei si cei doi piticoti se aflau intr-un sat,foarte frumos descris, iar actiunea s-a petrecut inainte de ajun si cei doi piticoti in acea saptamana au intampinat foarte multe greutati si una dintre cele mai dureroase a fost faptul ca au pierdut ambii parinti...ei fiind la varste fragede nu aveau habar cum si ce este de facut pentru a pasi in aceasta viata, iar una dintre ideile lor a fost sa merga din casa in casa pentru a cere putin ajutor,sfat, o mana calda care sa le stearga lacrima de pe obraz.
Satul fiind populat cu pitici de la cele mai mari ranguri pana la cele mai mici si au inceput sa cutreiere satul,la fiecare casuta au batut...si s-a ajuns la un palat,gazda fiind inzestrata...au ascultat necazul piticilor...si au spus ca ei nu au cum sa ii ajute, spunandu-le ca timpul le rezolva pe toate...
Multe usi au fost inchise, dar piticotii nu au renuntat fiind crescuti cu acel instinct al luptatorului,au continuat sa hoinareasca si fiind obositi,ninsoarea le acoperea piciorusele,de abea ca se mai vedeau prin namenti, au ajuns la o casuta micuta in capatul satului si se observa o lampa care lumina intreaga casuta si doi batranei care nu demult au terminat de curatat curtea si se pregateau sa intre in casa,batranica vazandu-i la poarta i-a poftit inauntru :)
Laptele cald si mamaliga te intampinau cu un miros placut inainte de a intra in casa,mana zbarcita a batranicii a atins obrazul rece a copilasilor cu atata blandete,iar vocea si privirea batraneilor au fost de ajuns pentru cei doi rataciti,au fost zile la rand petrecute impreuna iar copilasii au decis sa plece pentru ca au primit putina forta de a merge mai departe,mosnegii auzind vestea lor s-au intristat si le-au spus ca poate sa li se alature lor pentru tot restul vietii pentru ca este cea mai mare bucurie cand vezi casa plina de doua suflete nevionovate care aduc o raza de soare atunci cand cerul este innorat.
Si inainte de a le spune batraneilor decizia,fetita inainte cu o seara s-a rugat lui Dumnezeu pentru ai oferii un miracol de Craciun si acel miracol a fost pentru tot restul vietii!!!
Zis si facut au ramas alaturi de ei o perioada lunga,lunga de timp,acordand respect si ajutor batraneilor!!!
Se zice ca doar in povesti mai gasesti asa ceva...dar tin sa te anunt ca daca crezi cu adevarat ca exista miracole chiar se poate intampla ceea ce uneori crezi ca nu poate deveni realitate!!!
Mai sunt putine zile pana la nasterea Domnului si tin sa va urez Sarbatori fericite,sanatate si cat mai multe impliniri si nu in ultimul rand sa va multumesc pentru ca cititi ceea ce public eu...inseamna foarte mult pentru mine!!!
PS : Sa nu uiti ca o fapta buna facuta cuiva iti este rasplatita inzecit!!! Craciun fericit!!!

This is for my elf!

Orasul il gasesti impodobit,oamenii incep sa se aprovizioneze pentru Sfanta Sarbatoare,infofolita,zgribulita,ma strecor intr-un parc de unde pot vizualiza intregul 'Windy City'.Ma rotesc prin parc,si uitandu-ma la bradul impodobit,neacordand atentie celor din jurul meu,ma trezesc la un moment dat in zapada(nu avea cum sa fie o zi linistita.. nu?:)) ) un copilas zvapaiat m-a dezechilibrat,se uita atent la mine, era speriat si ca sa ii dau de inteles ca nu am patit nimic am inceput sa rad...si l-am pierdut prin multime...imi continui drumul,ma indrept spre casa si aud un strigat care ma face sa ma intorc sa vad despre ce este vorba si copilasul pe care l-am intalnit in parc alerga catre mine,avea o plasuta in mana si...se apropie de mine, imi cere scuze si imi spune ca are ceva pentru mine...deschide plasa si imi intinde manuta in care avea doua turturele lipite una de cealalta :),m-a intreaba daca stiu ce semnifica acele turturele,i-am zambit, l-am imbratisat si i-am multumit,mi-a urat o seara frumoasa,s-a intors si mi-a spus din mers ca cealalta jumatate trebuie sa o daruiesc cuiva drag...
Pff inghetata de frig,intru in casa si 'elful meu' m-a asteptat cu o ceasca mare de ceai si cu o imbratisare mare,mare,mare!!!Si am inceput sa ii povestesc cele intamplate si dintr-o data gandul meu a fugit in alta parte, si anume la faptul ca 'elful meu' mi-a fost alaturi intr-o perioada importanta din viata mea,a fost langa mine zi si noapte si atunci cand am intampinat greutati si atunci cand eram cu zambetul pe buze,impartim acelasi cer de ceva timp si fiind captata de probleme... am si uitat sa II MULTUMESC ca imi este alaturi si sa ii spun cat de mult inseamna pentru mine,asadar i-am daruit jumatatea de turturica :)
'Elful meu' este o fiinta fabuloasa,plina de viata si de iubire,nu are cum sa imi faca rau...zambeste toata ziua,si mi se alatura la orice si ce este cel mai important este ca are incredere in mine.
Am ajuns sa ating alte subiecte mult mai adanci decat acesta...uneori cand sunt prea emotiva nu am cum sa imi exprim sentimentele,nu gasesc cuvinte...sunt prea mari sentimentele pentru a le exprima in cuvinte,si imi ramane sa repet ca : nu stiu ce urmeaza sa se întâmple, eu te voi respecta si voi continua sa sper ca ma vei accepta in viata ta. Am sa fac si greşeli, bineinteles, dar voi fi mereu alaturi de tine.
Chiar daca am pornit singura la un drum atat de lung...speriata de ce va urma si ingrijorata ca nu voi avea pe nimeni alaturi,am primit ceea ce am cerut si acest lucru m-a facut sa merg inainte si sa am incredere in mine.
Asa ca daca ai si tu un 'elf' ca si al meu sa nu uiti sa ii multumesti pentru ca te iubeste pentru ceea ce esti!!!

PS: DRAGOSTEA,ADEVARUL SI BINELE VOR INVINGE MEREU RAUL, SA NU UITI ASTA NICIODATA!!!

Luna Albastra!!!!

Lucrurile speciale si faptele speciale imi spui tu ca le intalnesti rar,de asemenea si oamenii speciali...ham....de ce se numesc asa????Speciali??Pentru ca au ajuns sa atinga niste subiecte pe care multi altii nu au reusit sa o faca?Sau au ajuns sa te inteleaga si sa iti demonstreze ca orice iti propui poate deveni realitate,si nu din fapte marete au demonstrat ca este posibil asa ceva,ci din lucruri simple,intelepte si de folos,la fel si locurile speciale...sunt speciale daca omul le face speciale...daca stie sa le puna in valoare, daca stie sa pretuiasca natura si sa o priveasca asa cum e ea...minunata!!!Si este greu uneori sa intelegi anumite persoane,si pe cat de greu este sa le intelegi este si mai greu sa te implici si sa gusti din ceea ce gusta ei zi de zi.Uneori alegem strada aglomerata pentru a ajunge la destinatie si de multe ori fiind prea aglomerata ne impotmolim sau ne intoarcem din drum si daca mai avem putere si rabdare simplificam totul pentru a ne fi mai usor,si daca nu, renuntam la acel drum...si alegem alta ruta.
Zilnic acei oameni 'speciali',care se mai pot numi si ciudati pentru unii,au de infruntat noi intamplari care trebuie rezolvate si duse pana la sfarsit indiferent daca este greu sau foarte greu,trebuie sa gaseasca raspuns la orice si de asemena si o solutie,indiferent daca mai este cineva implicat sau nu,el este constient ca nu poate sa lase lucrurile neatinse...chiar daca partenerul a abondonat misiunea...
Acele lucruri 'speciale' nu sunt daruite de la cineva...ele se gasesc in fiecare dintre noi si noi decidem dezvoltarea lor sau stacnarea acestora...cu cat te impici mai mult in ceea ce faci cu atat ajungi sa cunosti mai multe,dar in acelasi timp exista posibilitatea de a fi dezamagit pentru ca ajungi sa cunosti si sa traiesti momente care probabil te marcheaza pe viata si nu ai cum sa le scoti din mintea si din sufletul tau.
Un om 'special' te faci tu,zi de zi...prin fapte,vorbe,oameni...Si probabil iti spui ca sunt atat de rari acei oameni...Da,o sa intalnesti tot mai putini pentru ca multi dintre noi renuntam sa participam la clipele in care nu mai gasim nici o solutie,la acele zile in care nu mai ai nici o scapare,le abandonam si trecem peste ele ca si cum nu s-ar fi intampla nimic...dar sa nu uiti ca nu ai cum sa treci de la o etapa la cealalta daca nu o rezolvi pe cea anterioara pentru ca tot timpul vei intampina greutati, probleme...si cu aceste greutati si probleme vei face la fel ca si cu cele din trecut...si vei ajunge nici unde,vei ajunge sa spui ca viata e aiurea si ca nu esti un om fericit...dar tu ai participat la construirea prezentului tau esuat.
E ca si 'luna albastra' apare de putine ori poate fi vazuta de cine este interesat,doar daca participi poti sa argumentezi cu fapte concrete.
Este nevoie de vointa de fier pentru a ajunge unde vrei,pentru ca la fiecare pas vom intampina oameni nehotarati,habarnisti,nepasatori si daca te vei lasa influentat de starea lor vei ajunge ca ei...e de ajuns sa intelegi ceea ce traiesc ei,le acorzi ajutor,si in majoritatea cazurilor vei intalni abandon,si nu trebuie sa fi influnetat de deciziile lor,ai incercat...ei nu au vrut sa incerce,este decizia lor.Asa ajungem sa invatam sa nu alergam dupa caruta care nu ne asteapta,si sa te dedici oamenilor care cer atentia ta,nu cei care dispretuiesc bunatatea ta!!!
Ideea e sa nu iti fie teama de ce va urma,dupa ce intampini asemenea situatii,nu te lasa intimidat de nevointa altor persoane.
Apreciaza persoanele care iti sunt alaturi,pentru ceea ce esti si tine-i langa tine pentu ca este foarte bine sa sti ca ai un umar pe care poti sa plangi si in acelasi timp sa imparti fericirea cu acele persoane,trebuie sa le fii alaturi si la bine si la rau,si doar adevarul te poate face inteles in VIATA,chiar daca doare,chiar daca e greu sa recunosti sa spui adevarul.
Exista un petic albastru in viata mea la care nu ii voi da drumul niciodata,este al meu si il voi mari zi de zi...ai sa vezi!!!

la ora 03:00 AM,asta gasesti in mintea mea!!!

Intamplator am deschis o pagina pe internet care ma instiinta cu asta:'Stiai ca denumirea de “zodiac” provine de la cuvantul de origine greceasca Zodiakos Kyrklos ce poate fi tradus prin “ciclul animalelor”? Grecii au “furat” conceptul de la vechii babilonieni care erau de parere ca Soarele trece prin 12 faze (semne) ale caror reprezentari pot fi schitate in gruparile de stele –constelatii si si-au insusit conceptul undeva in secolul 6 B.C. Grecii au venit insa cu propriile explicatii, destul de solide si plauzibile, despre felul in care anumite reprezentari ale credintelor lor au ajuns sus pe cer, sub forma unor stele si constelatii. Fiecare semn astrologic este asociat asadar unei anumite constelatii, iar perioada de timp asociata unei zodii corespunde intervalului in care Soarele intra in constelatia respectiva.'
Si ne avand somn am citit ceea ce scrie despre zodia mea...rac :) caracteristicile generale...asta ma atras pe mine si cu mintea mea ciudata am ajuns sa vad fiecare persoana din viata mea din acea perspectiva...adica sa asociez persoana cu zodia sa...asa am ajuns sa privesc in trecut, sa analizez fiecare clipa, sa o gust din nou si din nou.Dar, stiu ca suntem diferiti si ca avem fel si fel de principii,dar iubirea...iubirea oare e la fel pentru fiecare dintre noi?Si ce inseamna iubirea?Cum o poti definii?
Atunci cand iubesti in viziunea mea gasesti perfectiune,liniste,afectiune,respect si credinta si nu ma pot abate de la acele tiparuri,indiferent cat de greu se ajunge la acea perfectiune...si stand pe un scaun...retrasa in camera care era plina de 'zodii' si vedeam ceea ce nu vroiam sa vad si sa aud si totusi nu ma puteam mintii, trebuia sa accept realitatea si cu o parere de rau am ajuns sa cunosc si oameni care nu pretuiesc iubirea,care pot sa zambeasca chiar daca stiu ca au facut sa sufere un suflet,si pur si simplu inchid ochii si se trece la pagina urmatoare atat de usor...cu zambetul pe buze,uimita imi ridic ochii spre acele 'zodii' rasuflu...imi indrept privirea spre fereastra,imi caut un petic de cer pentru a ma linisti,aplec privirea din nou in pamant...negasind raspuns la intrebarile care se afla in mintea mea.
Atunci cand un om te inzestreaza cu toata atentia si iubirea lui,cum poti sa arunci la gunoi acele sentimente,se investesc atat de multe sentimente care intr-o fractiune de secunda se elimina...pentru ce?
Fiind cu privirea in trecut cum am specificat mai sus imi intorc privirea in prezentul meu,pentru ca nu am cum sa pasesc in prezent daca eu sunt inca in trecut,suntem diferiti dar fiecare dintre noi avem un suflet si fiecare dintre noi stim cat de dureros este cand acel suflet este ranit...si totusi ca stim aceste chestii o facem,si probabil te intrebi de ce ating atat de mult subiectul 'iubire' il ating pentru ca lumea de asta are nevoie,il ating pentru ca din iubire suntem creati,il ating pentru ca stiu cat de tare doare atunci cand te raneste cineva...
Sa nu iti fie teama de 'zodiile'care te-au facut sa suferi si care te-au dezamagit,invata sa ii intelegi si sa ii ocolesti pentru a nu te rani si a 2 oara,dar in acelasi timp lasa loc de respect si de buna voie,pentru a demonstra ca nu esti la fel ca si celelate 'zodii'si sa sti ca atunci cand usa s-a inchis in fata ta,nu trebuie sa te intorci inapoi,trebuie sa deschizi fereasta si sa intampini fiecare moment din viata ta cum sti tu mai bine,chiar daca esti rac ca si mine sau orice altceva invata sa respecti pe cei care te respecta si invata sa fii adevarat cu tine pentru a nu ajunge sa ii minti pe ceilalti din jur!
Si chiar daca altii rad cand tu plangi,si habar nu au cand tu plangi,nu iti face probleme,la orice exista rezolvare si fiecare va simti lacrima pe obraz la momentul potrivit!!!
PS :'Îmi iubesc trecutul, îmi iubesc şi prezentul. Nu îmi este ruşine de ceea ce am avut şi nu sunt tristă din cauză că nu mai am.'